Valea Doftanei – la stâna de pe Vârful Negraşului

Ajungând pe Valea Doftanei vei avea parte nu numai de un peisaj relaxant, dar vei putea face și câteva trasee prin munți, după cum am povestit într-un articol precedent.

Deși am fost de câteva ori în zonă, nu am urcat niciodată la stâna de pe Vârful Negraşului. Drumul până la stână se poate parcurge într-o oră cu o mașina de teren, fiind destul de dificil, dar se poate ajunge și cu ATV-ul. Evident, că și pe jos, cum altfel ar ajunge Moș Postolache, despre care am pomenit în incursiunea noastră pe Valea Doftanei când ne-am cazat la Pensiunea Atra din Teșila, de unde am și pornit spre stână.

Pe drum ne-am întâlnit cu vaci, căprioare și cai sălbatici (pe platoul Golul Alpin Baiului), așa că va dați seamă ce minunăție ni s-a întins în fața ochilor noştri….

N-am văzut niciodată o stână așa de curată prin prisma uneltelor folosite la prepararea brânzei, cașului și cascavelei.

Ciobanul ne-a așteptat cu mămăligă aburindă și trebuie să recunosc că a fost prima dată când am mâncat de la o stână. Brânza de oaie era absolut delicioasă, nu se simțea niciun miros și asta pentru că vasele erau spălate de trei ori înainte de preparare, după cum ne-a povestit Mos Postolache, un om tare invatat si cu vorba iscusită.

La stână sunt mai bine de 500 de oi, dar și capre și porci. Am văzut chiar și cum se mulge laptele, deși mai văzusem în copilărie la bunici, dar de la vaci.

Locul este tare liniștit, pare o lume nesfârșită și nimic nu îți dezvăluie agitația cotidiană cu care suntem obișnuiți. Nici măcar noi care alergam ici-colo să surprindem imagini frumoase.

Stâna mi-a adus aminte de locuri dragi mie si de nea Vasile, profesr de istorie la şcoala din Războieni, cel mai citit om pe care l-am cunoscut, după tata, plecat însă mult prea devreme dintre noi. Mânca numai branză de la ciobani, având stâna lui unde urca şi se reculegea. L-ai fi ascultat la nesfârşit povestind tot felul de istorioare…Cu el am prins drag de manastirile din Moldova si de locurile rupte din rai în care sunt aşezate.

Aș mai fi stat o veșnicie la stâna lui Moş Postolache sau măcar câteva ore pentru a mă hrăni cu aerul curat de munte și pentru a lua cu mine o parte din liniștea locului…Am plecat lăsând acolo o parte din amintiri şi cu sufletul răscolit.