Turismul responsabil și dezvoltarea rurală

Concluzii de la Forumul Internațional pentru Turism Responsabil și Dezvoltare Rurală, desfășurat în perioada 4-6 aprilie 2014 la Târgu Jiu

Au trecut doi-trei ani de când mi-a rămas în minte această noțiune, de turism responsabil și m-am întrebat, la momentul respectiv, cum s-ar putea dezvolta în România un astfel de concept.

Tocmai din acest motiv am acceptat invitația Fundației Amfiteatru de a participa la un forum care să aducă puțină lumină în ceea ce privește responsabilitatea socială în turism, ocazie cu care s-a discutat și de promovarea turismului responsabil în zonele rurale. M-am reîntâlnit cu această ocazie cu dl. Aurel Borșan, președintele Fundației, care a ținut să precizeze că toată lumea este într-un fel sau altul implicată în turism, dar și că detaliile contează foarte mult în această industrie, ceea ce este foarte adevărat.

Mi-a plăcut și faptul că forumul a fost flancat de un infotrip, încă din 3 aprilie, în care am vizitat câteva obiective turistice de prim rang ale județelor Gorj și Vâlcea, precum Mănăstirea Bistrița, Mănăstirea Hurezi, Casa Memorială Constantin Brâncuși de la Hobița, Mănăstirea Tismana, Cula Cartianu, Manastirea Polovragi și, bineînțeles, ansamblul Muzeal Constantin Brâncuși din Târgu Jiu. Ca să nu mai pomenesc de atelierele de ceramică din Horezu, ori de covoare oltenești din Tismana și de câteva pensiuni (Casa Brâncuși, Vila Ursu, Casa Cartianu și Conacul lui Maldăr), asupra cărora voi reveni separat.

La forum s-a pus accentul și pe avantajele turismului responsabil, soluția clusterului pentru dezvoltarea sustenabilă a turismului rural la nivelul regiunilor, valorificarea potențialului comunităților locale prin turism și pe modelele de valorificarea a potențialului rural prin turismul responsabil.

Am aflat ce este ecomuzeul și mi s-a confirmat cât de importantă este educația și formarea continuă în turism, în general, nu numai în turismul rural.

Pe unii vorbitori i-am mai auzit și cu alte ocazii, cum ar fi la Forumul Internațional pentru Turismul de Sănătate, organizat tot de Fundația Amfiteatru ori la Congresul Mondial al Tradițiilor Culinare, unde am avut prilejul să o ascult pe doamna Maria Stoian, președintele ANTREC România, pe alți vorbitori i-am auzit pentru prima dată (de exemplu, pe Ben Mehedin, Fundația Adept, care ne-a prezentat modele de valorificare a potențialului rural prin turismul responsabil). Lista tuturor vorbitorilor poate fi citită pe site-ul www.turismulresponsabil.ro.

Aș vrea să abordez puțin tematicile dezbătute pentru a putea trage câteva concluzii.

Spațiul Rural

• 30% din populația României se află în spațial rural (70% se ocupă cu agricultura), comparativ cu Ungaria, unde 5% lucrează direct în agricultură;
• Media de vârstă în mediul rural este de 57 de ani. Ce rezultă? Se duc tradițiile, obiceiurile, cultura;
• Satul în România e în dificultate, trebuie acordată posibilitatea de a munci, localnicilor;
• Trebuie o fiscalitate specifică în mediul rural, dacă vrem că acesta să se dezvolte și să nu dispară în timp;
• Satul înseamnă totul pentru România din multe puncte de vedere, dându-ne adevărate valori (Eminescu, Creangă, Rebreanu, Blaga, Brâncuși);
• Nu există un turism în sine, bazat pe un singur obiectiv, ci un spațiu în care se desfășoară și activități turistice (Ben Mehedin);
• Sunt sate în armonie cu natura;
• Satul e păstrătorul tradiției;
• Identitatea în spațial rural poate fi creată dacă nu există.

Turismul Rural

• Trebuie dezvoltată infrastructura în zona de …confort;
• Trebuie dezvoltat pe regiuni;
• Avem potențial natural și peisagistic;
• Avem sate tradiționale autentice, precum Viscri (în Viscri 80% sunt rromi, dar numai 2 primesc ajutor de șomaj, a ținut să precizeze Ben Mehedin);
• Nu se poate face turism rural fără țăran și fără pământ;
• Nu orice sat poate face turism rural. Importantă e și cunoașterea turistului căruia ne adresăm;
• De ce ar veni turiștii în satele din România? Ce să vadă, sărăcie? Nu poți fi fericit între oameni triști (Vajda Lajos, președintele Asociației clusterelor din România)
• Este un turism de nișă, nu toți turiștii sunt făcuți să consume turismul rural;
• Hanurile fac parte din începutul turismului rural (hanurile de răscruce, hanurile mănăstirești);
• Baza turismului rural au constituit-o negustorii care umblau dintr-un loc în altul;
• Vizitele plătite de către turiști la producători întărește legătura dintre venituri și peisajul tradițional. O vizită la stână, de exemplu, poate fi interesantă pentru un turist;
• În turism, în general, pentru a avea rezultatele pe care le dorim, trebuie să fim și vizionari, iar motivația trebuie să fie în noi, nu să o găsim. Nu există zonă rurală în România care să nu ofere un produs de marcă ce nu poate fi oferit turistului (Ben Mehedin).

Am văzut și un proiect mai mult decât interesant vizavi de noua stațiune Rânca prin realizarea acestei stațiuni turistice de generația a IV-a, de către societatea franceză Geode, în cooperare cu Obștea Bercesti-Vladoi, Fundația Amfiteatru și CTM Rânca, proiect despre care ne-a povestit Cristian Hristea, Director la Agenția Română de Turism și Evenimente.

Ce am înțeles este că stațiunea actuală, pe care am vizitat-o cu altă ocazie, s-ar fi dezvoltat haotic, lipită de șosea (Transalpina) și că se putea altfel pentru că amplasamentul este privilegiat, în zonă existând unul dintre cele mai mari domenii de schi fond din Europa Centrală. Din noile construcții, să poți ieși de la etajul 1 direct pe pista de schi alpin? Aici cred că am pășit în viitor! Să vedem ce o să iasă!

Care ar fi concluziile?

Mai înainte de toate, am remarcat și o oarecare nostalgie a unor vorbitori, că e greu să se revină la ce a fost înainte, că baza materială s-a distrus, tinerii au plecat din sat și bătrânii au ieșit la pensie și că e greu de revenit. Sigur astfel de zone trebuie să intre într-un proiect de dezvoltare, dar, vorba dl. Aurel Borșan, unii eșuează și datorită încremenirii în proiect și a refuzului de a înțelege ce se petrece în lume!

Eu cred că România se pretează pentru acest tip de turism pentru că zonele noastre rurale se bucură de o natură atât de generoasă și pentru că la sat mai simțim ospitalitatea aceea românească atât de cunoscută și lăudată în trecut. Mai mult decât atât, avem tradiții și obiceiuri sănătoase, frumoase, interesante, inedite chiar, iar gastronomia românească este de vis!

Să invocăm infrastructura deficitară pentru că nu putem ajunge într-un colț uitat de lume?…Unde mai e farmecul? Dacă noi nu încercam să ne descoperim, ce pretenții să avem să ne descopere alții? “Infrastructura nu e atât de importantă în turism. Sunt oameni care dacă doresc să ajungă undeva, vor ajunge”! (Ben Mehedin)

Am vizitat pentru prima data un atelier de făcut covoare și am avut senzația că m-am urcat într-o mașină a timpului, am văzut cum se realizează o farfurie din ceramică, pe care noi o luăm de-a gata, de la pumnul de pământ cu apă și până la produsul finit lucios îmbogățit cu desene viu colorate unice, uimindu-mă de seninătatea și bucuria celor care pun atâta suflet în ceea ce fac. Cât de revigorant te întorci după o astfel de experiență?…Credeți-mă, vă schimbă scara de valori!

Nu pot decât să laud ANTREC, de exemplu, care încurajează vacanțele la țara la pensiuni care sunt așezate în adevărate colțuri de rai, oferind minuni culinare și activități pentru care străinii bat mii de kilometri să le desfășoare, făcând cunoscute târguri și festivaluri care nu numai că încântă pe cei care participă la ele, dar ajută zonele rurale în care se desfășoară să se dezvolte.

Practic, toate atracțiile turistice care ne cheamă să le vedem, nu sunt sau nu ar trebui să fie doar simple obiective de bifat pe o listă. Ci, așa cum bine a precizat Ben Mehedin, totul face parte dintr-un mini univers. Nu există doar biserici fortificate, ori Poarta Sărutului. Și pentru un vizitator e important să aibă o experiență de neuitat, pe care nu o poate găsi altundeva.

O astfel de experiență trebuie să căutăm noi și turismul rural ne-o poate oferi cu prisosință!