Salina Slănic Prahova (Mina Unirea) – izvor de sănătate

Slănic Prahova, o stațiune înconjurată de păduri de foioase, este foarte căutată pentru Salina Unirea, fiind dată în folosință în 1970, după ce a încetat exploatarea sării din mină, motiv pentru care sute de oameni stau la coadă mai ales în weekend ca să respire câteva ore aerul salin.

Am fost de nenumărate ori la Salina Slănic Prahova și de fiecare dată era aglomerație, ultima oară stând o oră și jumătate ca să intru și 40 de minute ca să ies, iar soarele era toropitor.

Există și o parcare amenajată unde puteți lăsa mașina, dar e foarte aglomerată sâmbăta și duminica. De asemenea, un restaurant unde se poate mânca, chiar lângă salină.

Deși este aglomerat și prețurile nu sunt mici, o famile cu doi copii ajungând să plătească aproape 50 de lei pentru acces, intrarea în salină se face cu același lift vechi, antic și de demult, care scârțâie din toate încheieturile și care se lovește de toți pereții, chiar prin puțul de extracție al salinei! Unde mai pui că este și singurul, celălalt fiind dezafectat.

Cei 208 metri pe care îi parcurgi cu liftul în circa 2 minute până în interiorul salinei îți pun nervii la încercare și inima în gât, lăsând la o parte că nu încap decât 10-12 oameni înăuntru, înghesuiți ca sardelele.

În interior sunt 12 grade, așa că trebuie să vii îmbrăcat corespunzător. Eu am înghețat în sandale…

Dacă treci peste toate aceste aspecte, atunci te poți bucura de minunea care ți se zărește în fața ochilor, de sălile imense (14 la număr), de pereții superbi de sare ce seamănă cu marmura palatelor și catedralelor. Sunt peste 50 de metri până în tavan! Lumina este difuză, astfel că senzația este unică.

Noi am făcut stânga din dreptul liftului și tot plimbându-ne și respirând aerul sărat am mers circular, astfel că am ajuns de unde am plecat.

Trebuie să ai mare grijă cum mergi, deoarece podeaua este alunecoasă. Dacă îți este foame sau sete poți cumpăra ceva de la chioșcul de lângă mesele de biliard și de ping-pong (5 lei/jumătate pe oră), dar este destul de scump. Există și un loc de joacă pentru copii și mese cu băncuțe.

Cam în centrul salinei se află Sala Genezei cu busturile lui Traian și Decebal executate din sare, precum și un basorelief al lui Mihai Viteazul. De asemenea, se mai pot admira bustul lui Burebista, Eminescu și expoziţia de sare gemă și chihlimbar.

O parte din zonele interzise spre vizitare sunt îngrădite și se mai observă pe ici-colo locuri în amenajare. În trecut mina a fost inundată de râul Slanic și azi a rămas mărturie apa care încă se strânge în interior.

În salină am stat minim două ore și maxim patru ore, deja simțeam cum îmi îngheață oasele, aerul rece salin e tare pătrunzător.

O cură cu aerosolii din Salina Slănic Prahova este, însă, binevenită pentru organism, întărindu-ne sistemul imunitar. Se spune că nu mai răcești în anul respectiv. Ei bine, anul acesta chiar o să încerc o cură de o săptămâna să văd dacă este adevărat!

Din păcate, opțiunile de cazare sunt limitate și îndoielnice în Slănic, deşi natura a fost darnică cu staţiunea. Mai degrabă faci “€œnaveta” dacă nu stai la o distanță mai mare de 1-2 ore.

Aș putea spune că este o stațiune prinsă într-o capsulă a timpului pentru că nu prea vezi diferențe față de acum 20 de ani și ar fi putut fi amenajată în toată regula la câți turiști români și străini o vizitează și doresc să facă un tratament în salină pentru afecțiunile aparatului respirator.

Ca date tehnice, din descrierea unei fotografii cu imagini din mina de sare, pe care am văzut-o prin 2010 pe pereţii restaurantului “Grota Miresei”, pe lângă faptul că menţiona ca „Mina Unirea” reprezintă cea mai mare excavatie minieră, care are talpa la 217 de metri la suprafaţa solului, 412 metri lungime, 36 latime si 62 metri înălţime, aceasta este opera inginerului Mihai Stamatu, fiind deschisă în 1842. Interesantă era şi o o alta fotografie pe care am văzut-o aici şi care întruchipa o sferă, pe care scria „sfera de 10000 de kg – lucrată la Salinele Slanic, în expoziţia universală de la Paris din 1900”.

În Slănic Prahova mai se pot vizita (cu prețuri cam măricele):

Muzeul Sării
Baia Baciului
Baia Porcilor
Baia Roșie

În concluzie, pentru minunile pe care poate să le facă Salina Slănic Prahova în ceea ce ne privește sănătatea, merită să petrecem câteva ore înăuntru! În rest, trecem cu vederea…

De reținut:

• Cum ajungi: A3 și centura de vest a orașului Ploiești-Păulești-Varbilau sau prin Vălenii de Munte. Distanța față de București este de 100 km. Din Ploiești Nord există microbuze care pleacă din jumătate în jumătate de oră.
• Taxă intrare: 18 lei/adult, 9 lei/copil și tarife reduse pentru pensionari, dar și abonamente (115 lei/7 zile).
• Taxă foto: 6 lei
• Program de vizitare normal (fluctuant): 08.30-17.00 (sâmbătă -€“ duminică), 08.30-16.00 (marți-vineri). Ultima coborâre și ultima urcare sunt cam cu o oră înainte de închiderea oficială a programului.
• Program modificat valabil în prezent (2014): Luni – Vineri: 7.30 – 14.00 (13.00 ultimul transport către subteran; 14.00 ultimul transport din subteran); Sâmbatâ – Duminică: 8.00 – 15.30 (14.30 ultimul transport către subteran; 15.30 ultimul transport din subteran)
• Detalii acces și tarife actualizate găsiți pe site-ul oficial.

Update 7 august 2014: Salina e închisă în urma prăbușirii liftului în gol circa 2 metri. 

Update octombrie 2014: Transportul turiștilor în și din Salina Slănic Prahova se face acum cu microbuze la intervale de 30 min.

Update iunie 2020: Salina Slănic Prahova va fi redeschisă pentru turişti, începând cu data de 13 iunie 2020. Turiştii trebuie să poarte mască de protecţie, să păstreze distanţa faţă de ceilalţi vizitatori. De asemenea, li se va lua temperatura înainte de a intra în subteran.