Oaza de liniște de la poalele munților: Mănăstirea Caraiman
Pe Valea Prahovei, chiar la poalele Caraimanului, cum mergi spre telecabina din Bușteni, pe partea stângă, se deschide un drum către un peisaj de poveste, unde s-a ridicat în anul 1998 mănăstirea cu acelaşi nume ca al falnicilor munți: Caraiman.
Locul în care este amplasat acest lăcaş monahal care poartă hramul Sfintei Cruci este absolut încântător. Crucea bisericii vechi face, parcă, concurenţă cu crucea Caraimanului, înălţându-se amândouă întru cultură și spiritualitate creştină.
Povestea construirii mănăstirii de călugări este una cu har, în care părintele care a înălţat-o mărturiseşte cum a visat să ridice o mănăstire în aceste locuri, din curtea căreia să se vadă crucea de pe masivul Caraiman. Povestea preotului Gherontie Puiu, cel al cărui lăcaş îi datorează existenţa, este tulburătoare. Bolnav grav fiind, paralizat după un atac cerebral, i s-a arătat în vis Maica Domnului, care a făcut o minune înzdrăvenindu-l pentru a-şi împlini sfânta misiune de înălţare a unei „porţi” către Cer, pentru că nicăieri rugăciunea nu îşi are mai mare forţă ca în casa lui Dumnezeu.
De altfel, cutremurătoarea poveste a părintelui începe încă de la naşterea sa, spunând că “biata măicuţa mea – Dumnezeu s-o hodinească în sânurile lui Avram! – a murit în vreme ce se chinuia să mă aducă pe lume. Şi eu am fost crezut mort de doctori, ca şi mama… Moaşele m-au pus într-un lighean şi m-au aruncat pe malul gârlei, printre gunoaie, înfăşurat pe jumătate în pieliţa ceea trasă din măruntaiele mamei. Peste puţină vreme, s-a nimerit să treacă pe acolo o ţărancă. Nu s-a dus prin altă parte, ci a îndrumat-o Duhul Sfânt să apuce chiar pe lângă gârlă, prin gunoie! M-a auzit plângând, m-a luat în braţe şi m-a dus la căruţă. Dacă nu mă afla ea, mai aveam puţin şi furnicile mi-ar fi mâncat ochii, aş fi ajuns hrana la şobolani… Atunci mi-a murit moartea cea dintâia oară! . ” (sursa aici.)
Apropiindu-mă de mănăstire, am simţit o oază de linişte, in care energia brazilor veşnic verzi se contopeşte cu energia divină, din care totul izvorăşte, până la urmă…
La intrarea în curtea Mănăstirii, se văd cele două biserici, cea din piatră, pe partea stângă şi cea din lemn, pe partea dreaptă. În spate, se înalta chiliile, în formă literei U şi parcă sunt aliniate cu munţii, pentru că în spatele chiliilor se înalta maiestuos Caraimanul.
Curtea Mănăstirii este deosebită, faţă de curtea altor mănăstiri. Poţi avea impresia că eşti în vacanţă. O mini cascadă porneşte dinspre agheazmatarul care îmbrăţişează bradul retezat de furtună, unde se spune că s-a descoperit chipul Maicii Domnului. Astăzi este plin de icoane, iar lumea care vine aici spune că cine înalță rugăciuni fierbinţi adresate Maicii Domnului, se împlinesc. Dacă priveşti atent în apa ce curge lin în micul ochi de lac format, vei vedea peştii jucăuşi. Oare dacă arunci un ban ţi se împlinesc trei dorinţe? … O semnificaţie trebuie să aibă, devreme ce oamenii se urcă pe podeţ, privesc oglinda apei şi apoi aruncă bani în ea.
Biserica mare nu era pictată la momentul vizitei noastre. Doar o pictură în mozaic care îi reprezintă pe Patriarhul Teoctist şi pe Părintele Gherontie Puiu se afla în interior.
În incinta Mănăstirii există posibilitatea de a te caza şi dacă ţinem cont de curtea acesteia, în care se găsesc şi locuri de relaxare, precum un balansoar, ai senzaţia că eşti la o pensiune.
La nici o aruncătură de băț de Mănăstirea Caraiman se află Castelul Cantacuzino și Muzeul Cezar Petrescu.
Avem zone cu adevărat minunate în ţara noastră, unele dintre ele de-a dreptul mirifice, dar ce le face mai încântătoare o reprezintă bucuria noastră care se simte în fiecare locuri în care păşim, admirându-le şi lăsându-ne acolo o parte din suflet…
De reținut:
- Adresa: Busteni, judetul Prahova, Str. Palanca, Nr. 24, la poalele masivului Caraiman;
- Cum ajungem: Din Busteni, de pe DN1 spre strada Palanca;
- Amănunte despre părintele Gherontie, precum şi povestea Mănăstirii puteți afla accesând site-ul oficial. Părintele Gherontie Puiu a murit în anul 2014.