Mănăstirea Polovragi, un lăcaș sfânt așezat într-un peisaj unic
Acolo unde Oltețul șerpuiește printre Munții Parâng și Căpățânii există o poartă spre Dumnezeu: Mănăstirea Polovragi.
Oricât ai vrea să privești spre Mânăstire când treci de superba poartă din lemn, nu poți, pentru că privirea îți este furată de cei doi munți despărțiți parcă de pârau pentru veșnicie. Pârâu în a cărui albie călugării au ascuns odinioară bunurile Mănăstirii când aceasta a fost prădată de tâlhari.
Era o zi ploioasă și mohorâtă care sporea liniștea ce emana peste tot în jur. De la sfântul lăcaș, de la brazii care flanchează drumul spre biserică și livada cu pomi fructiferi, de la munții care își plâng, parcă, neputința de a se apropia.
“Aici, unde Oltețul iese din munți, după ce străbate Cheile sălbatice ce despart Munții Căpățânii de Munții Parângului, se întinde larga depresiune a Polovragilor, unde din vechime s-a așezat un sat și o mănăstire”, după cum am desprins din istoricul Mănăstirii.
Se pare că viața omenească la Polovragi este atestată din timpuri străvechi, descoperirile arheologice mărturisind că aceste locuri au fost ale strămoșilor noștri geto-daci, “deasupra Pietrei în Poiana lui Padeș unde a fost descoperită o fortăreață militară datând din secolul II înainte de Hristos, iar la poalele muntelui pe șesul unde este așezată Mănăstirea a existat o înfloritoare așezare civilă”.
Chiar și numele localității Polovragi poate fi o criptogramă dacică nedescifrată. “În conștiința localnicilor se păstrează vie legenda că aici locuiau niște vraci, ca și aceea că Zeul Zamolxis a locuit în Peștera Polovragi după înfrângerea dacilor de către români, plângând mereu soarta poporului său”.
Vechimea Mănăstirii ne duce în timp undeva între anii 1504-1505, pe vremea domnitorului Radu cel Mare, iar o primă restaurare a avut loc în anul 1643, când s-au refăcut zidurile și bolțile bisericii cu sprijinul domnitorului Matei Basarab. Câțiva ani mai târziu, Mănăstirea a fost închinată Sfântului Mormânt timp de aproape 50 de ani.
Oare să fie o pură întâmplare?… Parcă ceva mult mai mult răzbate din întreg locul acesta binecuvântat de Dumnezeu ce fusese mai întâi al unor pustnici, când era numai o bisericuță din lemn cu câteva chilii, acum părând mai degrabă o cetate.
Răscumpărată în 1693 de domnitorul Constantin Brâncoveanu, considerat al treilea ctitor al Mănăstirii, cu trei pungi de galbeni de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului, biserica a fost refăcută, înălțându-se turla și adăugându-se pridvorul în stil brâncovenesc, cum altfel? S-au mai refăcut chiliile, clopotnița, zidul de incintă și s-a pictat și biserica în fresco, după tradiția bizantină, de către primii elevi care au ieșit din școala brâncovenească de la Horezu.
Mai există și o altă biserică aici, cum treci de portița din lemn din nordul primei incinte, respectiv Biserica Bolniței, ctitorie a Episcopului Clement și Ecumenului Lavrentie, o biserică micuță, dar ca o bijuterie, care se află într-o curticică plină de magnolii. Alături de Biserica Bolniță “Sf. Nicolae”, în partea dreaptă, se află altarul de vară.
Complexul mânăstiresc deţine și o colecţie muzeală, formată din icoane pe lemn şi sticlă, care datează dn secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, precum şi un adevărat depozit de carte veche care însumează peste 3.000 de volume.
Ne-am mai plimbat puțin în jur și mi-am adus aminte de prima mea vizită aici, când o măicuță tânără îndemna un cerșetor bătrân spre o încăpere unde i se promisese mâncare, probabil o masă demult râvnita de bietul om. M-a mișcat atunci blândețea din vocea măicuței: ”Du-te Gheorghita și mănâncă!”
Unde în altă parte ai avea credință și speranță, dacă nu într-un sfânt lăcaș?… Și dacă vrei să simți mai mult din vraja zonei, te poți caza la Pensiunea Cheile Oltețului. Merită să petreci cât mai multe zile aici, mai ales că poți să vizitezi și Peștera Polovragi și să faci o plimbare prin Cheile Oltețului! Ce poate fi mai relaxant?…
De reținut:
- Manasirea Polovragi se află în județul Gorj, comuna Polovragi, la o distanță de 18 km vest de Horezu, 15 km de Novaci și 33 km de Rânca și este o mănăstire de maici (până în 1968 a fost de călugări) cu hramul Adormirea Maicii Domnului;
- Acces rutier: pe DN7 Sibiu – Rm.Vâlcea, DN67 Rm.Vâlcea – Horezu – Milostea – DJ655 – Polovragi – Mănăstirea Polovragi sau pe DN7 Bucureşti (A1) – Piteşti – Rm.Vâlcea, DN67 Rm.Vâlcea – Horezu – Milostea – DJ655 – Polovragi – Mănăstirea Polovragi ori pe DN67 Tg. Jiu – Bumbești – DJ655 – Polovragi – Mănăstirea Polovragi.
Un material foarte bun si foarte util. Felicitari celui ce la facut, slava DOMNULUI ca a creeat modelul !
Multumesc!
Foarte interesant si pitoresc! Prin dumneavoastra am mai descoperit un loc de vizitat! Multumesc!