La pas prin Budapesta (2), mini ghid de călătorie

După alergătura din prima zi prin Budapesta, ne-am hotărât, ca de la hotel, să o luăm în stânga Dunării, respectiv spre Palatul Regal sau Castelul lui Buda, cum mai este cunoscut.

Treziți devreme, am ales să evităm strada Hegyalya, foarte aglomerată și zgomotoasă și ne-am îndreptat spre parcul din spatele Palatului Regal pe care urma să îl vedem din partea opusă celei în care merg turiștii de obicei, observându-l și din alt unghi.

Ce am văzut a doua zi?

Atracții turistice în Budapesta: Palatul Regal, Parlamentul, Podul cu Lanțuri, Bazilica Sf. Ștefan, Bastionul Pescarilor, Biserica Sf. Mathias

Palatul Regal, a cărui construcție în stil gotic a început în secolul al XIII-lea, urmând să fie extins pe parcursul câtorva sute de ani, nu mai păstrează din arhitectura inițială fiind distrus în totalitate în 1686, cu ocazia eliberării orașului de sub ocupația turcă.

Dimensiunea lui actuală se datorează reconstrucției acestuia de la începutul secolului trecut, deși Habsburgii îl proiectaseră mult mai redus că dimensiuni.

Urcând pe lângă zidurile Palatului am ajuns exact acolo unde fundațiile inițiale ale construcției în stil gotic sunt vizibile, fiind scoase la iveală în timpul reconstrucției acestuia. O parte din aceste fundații au devenit clădiri de sine stătătoare care găzduiesc câteva expoziții, altele au rămas ruine veritabile.

Poate că ne-am abătut vreme îndelungată în acest loc, dar am avut parte de o superbă panoramă asupra Budei, iar ziua se anunța frumoasă, chiar dacă pe alocuri cerul mai era acoperit de nori.

Ne-am minunat mai apoi la grandioasa construcție înfrumusețată de multe stucaturi și statuete, dintr-un complex statuar țâșnind chiar o mini cascadă.

Pentru a sublinia importanța acestuia, în interiorul Palatului există cele mai importante muzee ale Budapestei: Muzeul de Istorie, de Artă Contemporană și Galeriile Naționale.

O panoramă superbă asupra Pestei, de astă dată, în special spre Dealul Gellert, se poate observa din balconul Muzeului de Istorie, ca și asupra grădinii interioare.

Ajungând spre fațada Palatului am putut admira Clădirea impunătoare a Parlamentului, simbol al Budapestei, o construcție zimțată și dantelată. În depărtare se zăreau Podul și Insula Margareta, pe care le-am admirat cu ocazia Croazierei pe Dunăre.

Nu am ratat nici funicularul, deși nu am mers cu el pentru că am venit din spatele Palatului, iar la coborâre nu se justifica. L-am pozat din toate unghiurile! Când am coborât scările am putut observa coada imensă ce se afla la ghișeul de bilete în Piața Adam Clark.

Am traversat Podul cu Lanțuri, construit inițial în 1839, reconstruit o sută de ani mai târziu după ce a fost distrus în război, fiind primul pod care a legat Buda de Pesta și care are o lungime de peste 200 de metri, îndreptându-ne spre bulevardul Andrassy, de inspirație franceză, denumit astfel după numele unui fost prim ministru ce a contribuit la dezvoltarea orașului, ambele aflându-se în patrimoniul UNESCO.

Particular pentru acest bulevard lung de aproape trei kilometri este că sub el circulă cea mai veche cale ferată de pe continent de mai bine de 125 de ani!

Până să ajungem pe acest bulevard, am traversat strada Zrinyi, îndreptându-ne spre Bazilica Sf. Ștefan, cea mai mare biserică a Budapestei (96 de m), denumită astfel după primul rege al Ungariei, a cărui mână dreaptă mumificată se află aici, nu înainte de a face o fotografie cu soldatul de fier care ne aștepta în mijlocul drumului!

Bazilica, a cărei construcție în stil neo-renascentist, a durat mai bine de jumătate de veac, finalizată la începutul secolului trecut, este încadrată de două turnuri clopotniță (unul dintre clopote fiind cel mai mare clopot al Ungariei, cântărind 9 tone), care pot fi considerate și turnuri – ceas, dispunând de două cadrane uriașe în partea superior-centrală.

Pe fațada acesteia, deasupra intrării, stă scris “Ego Sum Via Veritas Et Vita” (Eu Sunt Calea, Adevărul și Viața), amintindu-ne astfel de cuvintele Mântuitorului nostru.

Interiorul Bazilicii strălucește prin ornamentele aurii precum o bijuterie. Am rămas înmărmurită la acuratețea detaliilor, imaginile predominante fiind ale îngerilor reprezentați în medalioane sau în picturi.

De aici am pornit spre bulevardul Andrassy, înțesat de cafenele și magazine de lux (Gucci, Roberto Cavalli), un adevărat paradis al lucrurilor de bun gust, până am ajuns în dreptul Operei Maghiare de Stat.

Clădirea Operei, una dintre cele mai impresionante de acest gen din Europa, executată în stil neo – renascentist reprezintă o adevărată comoară arhitectonică, decorată în interior cu fresce și picturi de o frumusețe și delicatețe covârșitoare, pe scena acesteia urcând nume sonore din tagma dirijorilor de renume mondial și l-aș pomeni aici pe Gustav Mahler, care a fost și director al Operei vieneze, dar și al Operei Metropolitane din New York. Un tur al acesteia se face contra unui bilet de intrare, grupurile de turiști fiind însoțite de un ghid.

Părăsind Clădirea Operei prin dreapta acesteia, dar și bulevardul Andrassy, am luat-o pe strada Nagymezo, cu intenția de a ajunge la Parlamentul Ungariei. Am trecut pe lângă Moulin Rouge, am salutat statuia din piatră ce se odihnește pe o băncuță, am pozat un cerșetor care dormea la intrarea unui hotel, am cumpărat un sandwich de la un magazin că urlă foamea în noi și am grăbit pasul ca să nu ratăm croaziera mult așteptată.

Am cotit pe strada Kalman și iată-ne ajunși în fața celei mai superbe clădiri ale Budapestei, din punctul meu de vedere, aflată în Piata Kossuth Lajos. Însă văzut dinspre șosea, Parlamentul nu mai este acea clădire albă de dantelă, aspect datorat calcarului cu care este acoperită, ci una mai mohorâtă, care denotă faptul că această parte nu a fost restaurată (2010).

Parlamentul este construit în stil gotic, cu influențe baroce și renascentiste, acum mai bine de un secol, clăƒdirea fiind ornamentată cu numeroase statui și are aceeași înălțime ca cea a Basilicii Sf. Ștefan. «10.000 de muncitori au lucrat la construcție, care a necesitat 40.000 de căƒrăƒmizi, 500.000 de pietre prețioase tip disc și 40 de kilograme de aur. Lungimea clăƒdirii este de 268 de metri, lッtimea de 123 de metri” (sursă wikipedia).

Important este de știut că Parlamentul adăpostește sub cupola acestuia Sfânta Coroană ce a fost confecționată pentru primul rege al Ungariei, Sf. Ștefan.

Dacă nu ar fi fost coada numeroasă la intrarea în acesta, l-am fi vizitat, mai ales că am aflat că pentru cetățenii UE intrarea este liberă.

Părăsindu-l, am mers agale pe lângă Dunăre, pe malul căreia am observat niște pantofi din piatră împrăștiați ici-colo, întrebându-ne cu uimire de semnificația acestora. Am aflat ulterior (era și o piatră micuță comemorativă) că este vorba de Monumentul Pantofi ce reprezintă un omagiu la adresa evreilor omorâți și aruncați în Dunăre, idee ce a aparținut unui regizor de filme.

După ce ne-am tras puțin sufletul, am traversat iar Podul cu Lanțuri pentru a urca spre Bastionul Pescarilor, tocmai când Budapesta devenea din ce în ce mai însorită.

Bastionul Pescarilor, construit în secolul al XX-lea în stil neo-român, se aseamănă cu un castel în miniatură și este ridicat pe locul unde era înainte o așezare de pescari, conceput inițial că un turn de pază. La rândul sau, oferă o priveliște magnifică asupra Pestei cu toate minunățiile sale.

Un loc preferat al mirilor, care vin aici pentru o sesiune de fotografii și nu vă închipuiți cât de frumoasă este o mireasă în rochia albă imaculată ce concurează cu albul calcaros al Bastionului.

Vizavi de Bastion se află Hotelul Hilton, primul hotel de lux din Budapesta, în curtea căruia se regăsesc ruinele unei biserici, ce adăpostește Muzeul Marțipanului într-una din sălile sale de la parter.

Nu se poate să nu vă delectați ochii cu realizările dulci ale acestui muzeu-expoziție, dar mai ales să nu va cumpărați câte ceva din cofetăria acestuia.

Lângă Bastionul Pescarilor se află Biserica Sf. Mathias, în Piața Szentharomsag, pe care am crezut că nu o vom putea vizita, datorită lucrărilor de reconstrucție desfășurate în exterior, dar am reușit să intrăm plătind un bilet de 750 de HUF/persoană la casele de bilete deschise peste drum de biserică.

Construcția sa a început în secolul al XIII-lea și a durat mai bine de două secole, dar forma sa actuală datează din 1896, reconstruită fiind în stil neo-gotic.

În interior, am rămas surprinsă de coloritul dus până la extrem al acestei biserici, în sensul pozitiv. Nici un loc nu a fost neatins de culoare. Coloanele ornamentate cu diverse motive florale sau benzi spiralate creează senzația că duc spre infinit. În spatele altarului, câteva ferestre cu vitralii superbe realizate de artiști celebri ai vremii luminează discret biserica.

Se spune că această este cea mai frumoasă și cea mai cunoscută biserică din Budapesta și pe bună dreptate, dacă ne gândim numai la faptul că ultimii Habsburgi ai Ungariei au fost încoronați aici: Franz Joseph și Carol al XIV-lea. Tocmai din acest motiv, biserica Sf. Mathias adăpostește în ea simboluri ale încoronării, însă muzeul găzduit în interior era închis din cauza lucrărilor de restaurare (2010).

O machetă a bisericii, ce a fost la un moment dat și moschee turcească, se află chiar în această piață, Szentharomsag, la intrarea într-un mic părculeț.

Am părăsit Cartierul Cetății, fostă reședință a regelui Bela al IV-lea, care se află la o altitudine de 180 de m deasupra nivelului mării și în care sunt aceste ultime obiective turistice, un adevărat mini-oraș pe un kilometru pătrat, cu mai multe muzee, biserici, hoteluri, restaurante și cafenele, dar și un teatru, fără a uita să cumpărăm niște suveniruri din magazinele de tot felul, ce ne oferă inclusiv păpușele în port tradițional, dar și porțelan de Herend – mândria ungurilor și bijuterii.

După o relaxare binemeritată, am făcut cale întoarsă (și nu cumva să spuneți că se datorează soarelui puternic din acea zi că pe alocuri a fost înnorat…) și iată-ne iar pe Podul cu Lanțuri, după ce am traversat pe jos Dealul Cetății pe sub tunelul ce pornește din Piața Adam Clark, lucru pe care va sfătuim să nu îl faceți pentru că este foarte lung, zgomotul foarte puternic și toxicitate maximă! Din câte am văzut era interzis și pentru bicicliști, dar aceștia s-au încumetat să îl traverseze.

La capătul Podului cu Lanțuri, unde am admirat încă o dată cei patru lei faimoși care se află la intrarea și la ieșirea de pe pod, ca de altfel la multe clădiri din oraș, ne-am îndreptat spre Dună Palota de pe stradă Zrinyi, de unde urmă să ne întâlnim cu reprezentanții companiei ce ne-au însoțit în superba croazieră de pe Dunărea dintre Buda și Pesta.

«The rest is history»… cum spune englezul și poate că nu a fost cea mai fericită zi din viața mea, dar cu siguranță a fost cea mai frumoasă și inedită zi în care am sărbătorit împreună cu soțul meu o vârstă care nu își schimbase încă prefixul!