Insula Inelul de Piatră, locul unde se ține anual tabăra Atlantykron

Atunci când am acceptat provocarea de a participa fie și numai câteva zile în tabăra de vară Atlantykron, nu îmi imaginam exact cum va fi.

Tabăra se ține de 25 de ani încoace pe Insula Inelul de Piatră, situată la aproape un kilometru în aval de ruinele Cetății Capidava, fost centru fortificat al geto-dacilor, care a devenit castru roman pe vremea domniei Împăratului Traian.

Prima tabără Atlantykron a avut un caracter preponderent SF, reprezentând atunci un proiect socio-educativ îndrăzneț la care au participat 29 de persoane, numărul participanților ridicându-se astăzi la aproape 400. Mai mult nici cu cred că ar suporta micuța insulă de numai 2 km!

Astăzi, pe insula care se confundă cu numele taberei, se desfășoară demonstrații științifice și cursuri diverse, în special de artă și comunicare, în mijlocul naturii, sub cerul liber, un program în care sunt implicate nume sonore din arealul științific românesc și nu numai. Cine ar fi crezut?

Iată-ne, așadar, urcați în mașină împreună cu câțiva prieteni cu care am decis să gustăm această experiență.

Pentru a ajunge la Capidava trebuie să trecem prin Cernavodă și să urmăm drumul de Hârșova, aici, însă, a trebuit să întrebăm drumul de ieșire din oraș, deoarece nu sunt indicatoare suficiente (din Cernavodă mergi spre Seimeni – Capidava, nu sunt decât 23 de km). Se poate veni și dinspre Hârșova, pe DJ 223 (prin intersecia de la Hanul Morilor – €“ Tichilesti – Topalu -€“ Capidava, străbătând 33 km).

Am lăsat mașina într-o parcare generoasă, chiar în apropiere de ruinele cetății și am traversat Dunărea în câteva minute cu barca. Să nu va închipuiți că este vreun ponton amenajat ori că bărcile fac pe aici trasee turistice. Insula este locuită doar 10 zile pe an, în perioada taberei (1-10 august), astfel că numai în această perioadă este activitate pe aici.

Dacă la începuturile sale, tabără era lipsită de curent, de internet nefiind vorba, ori de restaurant, acum sunt toate acestea. Bineînțeles, curentul există numai în zona restaurantului, a bacurilor ce stau liniștite la mal și a locurilor publice unde au loc evenimentele de anvergură (precum Amfiteatrul). Să nu va închipuiți, totuși, că vă aflați într-o oază de civilizație ultramodernă în mijlocul sălbăticiei! Amfiteatrul, în care au loc diferite manifestări, proiecții de film, este improvizat ad-hoc, iar participanții stau liniștiți pe iarbă, ori pe scaunul din dotare. Inedit, nu?

Ei bine, aventura noastră abia începea, odată ce am pășit pe insulă cu rucsacii și cu cortul în spinare, pe care îl cumpărasem pentru fetele noastre să se joace la țară și în niciun caz să campăm noi pe undeva! Cum nu suntem amatori de astfel de drumeții, am împrumutat saltelele de pe unde am putut.

Am avut o singură experiență de o noapte la cort cu multe peripeții și mi-am jurat că o să fie prima și ultima! Coincidență sau nu, aventura cu cortul s-a petrecut cu același cuplu de prieteni, la fel de “nerăbdători” ca noi să o aibă!

Îmi aduc aminte atunci că după ce am urcat cu Mița noastră, o Dacie prăpădită ajunsă ulterior taxi pe străzile patriei, pe un drum forestier pe care nu reușea să îl parcurgă pentru că lovea cu garda de bolovani și am fost nevoiți să mergem pe jos după mașina cu șofer, ne-am chinuit câteva ore să instalăm un amărât de cort, timp în care, din cauza frigului, noi, fetele, am consumat singura sticlă de vermut din dotare pe care o aveam alocată pentru o săptămâna! Și după ce ne-am chinuit atât, din cauza unei furtuni de peste noapte ce ne-a ținut treji și înfrigurați, a doua zi am fugit la căsuțe!

Revenind la insula noastră, cu aceste amintiri în minte, încercam să căutăm un loc propice pentru a instala cele două corturi. Destul de greu, având în vedere că sosisem a treia zi și majoritatea celor care doreau să participe erau deja  acolo. Dacă ne afundam prea tare în insulă, era prea multă vegetație și, implicit, țânțari, ca și aproape de mal, unde ar fi fost și forfotă (recomand să aveți la voi multe doze de Autan și să stați în zona restaurantului între 20.00-22.00, ore de maximă activitate a micuților ucigași!). Până la urmă, am găsit un loc în Poiana Suspinelor, aproape de Valea Sălciilor care duce spre o altă insuliță numită Pâlcul Mare, vale inundată de Dunăre acum.

După ce ne-am stabilit propria tabără aici, am început să dăm o raită prin jur, însoțiți de Traian Bădulescu, ce vine de la începuturi și care este și unul dintre organizatori, alături de Sorin Repanovici, cel care este coordonatorul taberei.

Din Poiana Suspinelor poți da turul insulei pe Aleea Dunării ce te duce spre b-dul Capidava (o potecă, nu vă închipuiți că sunteți pe Magheru! ), ce ne îndreaptă spre Amfiteatrul Mironov, punct central al taberei, ce a luat numele marelui scriitor și jurnalist care a avut această idee, pe care veți avea ocazia să il vedeți mișunând permanent printre voi.

Cred că am dat ocolul de câteva ori pentru a ne dumiri cum este insula și ce se întâmplă acolo. Corturi multe, tineri, mai puțini tineri, dar care vin de ani buni, revenind cu copiii lor, umplu insula pentru 10 zile de evadare din citadin și monotonie, pentru o conectare la natură și știință în același timp.

Programul taberei este uimitor, de la manifestări sportive, pictură, inițiere în Chi-Gong, laboratoare de introspecție creativă  oferite de Centrul pentru Dezvoltarea Performanței umane și până la ateliere de robotică și științele complexității susținute de Centrul pentru Studii Complexe. Fascinant este mai ales pentru adolescenți, cărora le și este destinată tabăra și care pot urmări chiar bolta cerească prin telescop! Totul în aer liber sau pe bac cu oameni de știință, profesori, dezbrăcați de hainele de oraș și de rigiditatea impusă de școală. Ca între prieteni! Aici auzi ce nu se predă în școli…Se vorbește despre spațiul cosmic, despre interacțiunile marilor puteri, ce se întâmplă acum și ce va fi în viitor. Poți întreba și căpăta răspunsuri, poți iniția dialoguri, poți incita la rândul tău auditoriul. Poți chiar afla ce te-a adus acolo, pentru că întâmplarea joacă un rol mai puțin important, pentru că ai venit, de fapt, să te descoperi pe tine.

Lăsând filozofia deoparte, am reușit să îmi descopăr inclusiv limitele, pentru că în acea semi-sălbătăcie, trebuie să te gospodărești cum poți. Nu îmi închipuiam că o să mă plimb cu prosopul în jurul meu printre alți oameni până la dușurile cu apă din Dunăre amplasate în apropiere de bacuri, ori că pot dormi chiar pe pământul tare, uscat și crăpat, pentru că saltelele noastre erau, de fapt, sparte, și după două ore erau dezumflate! Asta după ce mi-am întins nervii la maxim când i-am văzut pe ditamai bărbații noștri care se chinuiau să bage o saltea de 2 m.p. umflată, prin deschizătura de intrare în cort, în interior fiind și fi-mea!

Nu va spun că o luase cortul razna în toate direcțiile când împingeau băieții salteaua și că, după ce au reușit, în interior stăteai cu capul aproape de “acoperișul” cortului pentru că salteaua era prea înaltă!! Mă mir că nu a crăpat la cusături și că nu am murit sufocați! Nu vă spun ce îî invidiam pe cei cu corturile mari, cu loc de dormit și sufragerie și dotați cu toate cele necesare…Iar, când ne-am mai liniștit și noi și încercam să dormim, bum! Începuse discoteca, la 2 metri de noi! Moment în care puștoaicele au uitat de somn și au zbughit-o afară! Știam că acolo o să fie muzică și dans, dar nu mă gândeam că avea să înceapă la 12 noaptea în loc să se termine la ora aia. Pentru că în tabără nu vii să dormi, vii să ieși din tipare, să fi liber. Uneori se discută până dimineață, se captează informația cât de mult posibil, se trăiesc experiențe…Fie și numai privind apusul de soare ori bălăcindu-te în Dunăre!

Până la urmă, despre asta e vorba, adaugi experiență vieții tale și, în final, viața te va răsplăti. Cu o nouă cale, aceea pe care nu o găseai sau pe care ai întrezărit-o, poate, înăuntrul tău cândva, dar care abia în tabără și-a croit drum spre lumină. Te provoacă să gândești altfel. Sau poate abia acolo, înveți să gândești…

Atalantykron 2014 în cifre:

1. Participanți:

• 313 participanți înregistrați
• 19 invitați speciali
• 27 de ateliere
• 34 de traineri, instructori și lectori

Participanții înscriși au fost interesați, în special de:

• tras cu arcul
• Chi-Gong
• astronomie
• științe
• introducere în complexitate
• origami
• control neuro-psihomotor

La ediția din acest an a Taberei Atlantykron, desfășurată sub egida “Ultima Frontieră”, cei 25 de ani de la înființare au fost marcați de Conferința Dunărea – Comoara Turistică a Europei, dedicată dezvoltării turismului dunărean în România și, în special, a zonei dobrogene a Dunării, conferință încheiată cu un recital susținut de naistul Nicolae Voiculeț, dedicat Dunării, un adevărat ambasador al turismului românesc și unul dintre cei mai mari naiști ai lumii. Organizatori au fost Innovation Travel, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Turism.

Formele de turism ce pot fi promovate sunt turismul rural, circuitele culturale, turismul activ și în natură, dar și turismul de aventură. Și chiar ai ce vedea! Noi am fost recent în Delta Dunării, în zona Milei 23 și pe lângă lacurile Deltei am vizitat Pădurea Letea și singura mănăstire din Deltă, Schitul Stipoc. Și câte obiective turistice unice și minunate sunt în zona românească a Dunării! Cum să nu te lași copleșit?

Am plecat din acest loc cu acea poftă de viață pe care mi-o dă fiecare loc pe care îl vizitez, dar cu ceva în plus. Idei de viitor, perspective, planuri. Cu gândul la un nou început…