Incursiune prin Bucureştiul de azi

Plimbarea noastra prin Bucuresti a inceput intr-o zi de primavara, cand soarele a avut bunavointa sa se arate dupa atatea zile mohorate de iarna iesita din drepturi.

Am ales ca punct de plecare Piata Rosetti, dominata de sculptura ce il reprezinta pe marele om politic si publicist,  postamentul pe care este asezata fiind decorat cu reliefuri din bronz. Vizavi, se afla Teatrul Foarte Mic.

Am trecut pe langa Palatul Ministerului Agriculturii, construit de un arhitect elvetian, cu gandul de a merge pe bulevardul I.C.Bratianu spre centrul vechi al capitalei si de a ne intoarce pe la Universitate.

In Piata Universitatii, punct central al capitalei si loc marcant al Revolutiei din decembrie 1989, se afla patru monumente ce ii reprezinta pe Spiru Haret, Gheorghe Lazar, Mihai Viteazul si Ion Heliade Radulescu.

Astazi, in spatele statuilor s-a facut o parcare subterana, pe timpul constructiei acesteia descoperindu-se un cimitir vechi de 400 de ani, deasupra parcarii amenajandu-se prima Piata de Craciun din Bucuresti. Aici se afla si fostul Palat al Bursei, ce a gazduit Biblioteca Nationala.

Piata este marginita de cladirea Universitatii, Teatrul National cu Hotelul Intercontinental si Biserica Coltei. Ne-am continuat astfel drumul pe langa biserica si spitalul Coltea, spital ce a fost ridicat in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino, a carui statuie se afla chiar in curtea acestuia, pe locul proprietatii unui boier pe nume Coltea. Aici s-a infiintat prima Societate de Cruce Rosie. Turnul Coltei, ce a fost la vremea lui cea mai inalta constructie din Bucuresti, a fost daramat in 1888.

Vizavi de Spitalul Coltea se afla Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti, cladirea muzeului fiind cunoscuta sub denumirea de Palatul Sutu, dupa numele familiei careia i-a apartinut. Palatul Sutu este cunoscut ca fiind gazda a receptiilor ce se dadeau in capitala in secolul al XIX-lea (decorat in interior de Karl Stork). Muzeul prezinta istoria orasului Bucuresti. In curtea palatului au loc anual tot felul de targuri (de antichitati, de Florii, etc.)

Am depasit spitalul si ne-am indreptat spre kilometrul 0 al Romaniei, loc in care se inalta Biserica Sf. Gheorghe Nou, ctitorie brancoveneasca.

Pe o raza de nici un kilometru patrat se afla nu mai putin de sase biserici, printre care si Biserica Sfanta Marie a Harurilor, urmatoarea biserica de dupa biserica Sf. Gheorghe Nou.

Ne-am indreptat apoi spre Curtea Domneasca, centrul istoric al Bucurestilor, aflata pe strada Franceza, numita asa dupa ambasadorul Frantei la Bucuresti care locuia in zona. Aici a luat nastere orasul, sapaturile arheologice scotand la iveala vase getodacice, monezi romane, fortificatii din secolul al XIV-lea. Astazi, cazuta in ruina, dupa ce vreme de cinci secole a gazduit domnii Tarii Romanesti.

Ceea ce vedem, insa, sunt numai niste fragmente ale fostei Curti Domnesti, parti din ziduri aflandu-se la temelia noilor case de pe strazile din jur. In apropiere, se afla Biserica Curtea Veche sau biserica Sfantul Anton si reprezinta cea mai veche biserica din Bucuresti, fiind ridicata de voievodul Mircea Ciobanul. In aceasta biserica au fost incoronati vreme de doua sute de ani domnii Tarii Romanesti, de unde si denumirea acesteia.

Daca mai este cunoscuta si sub numele de Biserica Sf. Anton, acest lucru se datoreaza unuei bisericute ce a fost arsa din temelii in incendiul din 1847 si care ocupa locul micii piatete Sf. Anton de langa biserica Curtea Domneasca. Biserica este decorata cu randuri de caramida si sculptura din piatra, iar catapeteasma este poleita cu aur, icoanele fiind din argint.

Vizavi de biserica se afla Hanul lui Manuc, oglinda vie a hanurilor de altadata. Portile de la intrarea in han sunt din stejar, iar gangul prin care se face intrarea in curtea hanului prezinta marturiile primului pavaj din lemn, inlocuit astazi cu bucati noi, cele vechi pastrandu-se chiar langa intrare.

De acest han imi aduc aminte cu mare drag, fiind unul dintre locurile in care luam des masa impreuna cu parintii mei sau ieseam doar la un Cico si o prajitura…

Strada Franceza pe care se insiruie aceste ultime obiective ne ofera un spectacol arhitectural deosebit printr-un cocktail de stiluri: neogotic, eclectic francez si renascentist cu influente romane si grecesti. Pacat ca toate cladirile se afla intr-o stare avansata de degradare!

Peripluul nostru prin Bucurestiul de astazi s-a incheiat pe Strada Lipscani, al carui nume vine de la Leipzig, oras de unde proveneau marfurile aduse de negustori, iar inainte de 1989 strada era intesata de tarabe.

Pentru mine, Lipscani reprezinta o strada a copilariei, deoarece aici avea serviciul tatal meu intr-o cladire de birouri de pe strada Selari, trecand des pe aici. Recent, in fata sediului BNR a avut loc evenimentul Noaptea Cartilor Deschise, cand strada a cunoscut o aglomeratie de nedescris.

Desi am vazut doar o parte dintre cladirile cu semnificatie istorica, multe dintre cele deschise publicului vizitandu-le in interior cu alte ocazii si pe care le voi descrie separat, pot spune ca am alocat o intreaga dupa-amiaza. Ma bucur, insa, ca am putut sa fiu ghid de ocazie familiei mele pentru orasul in care locuiesc  si sper sa repetem incursiunea noastra prin Bucuresti si in alte zone ale capitalei, care mi-au marcat copilaria si adolescenta si m-au facut sa iubesc orasul in care m-am nascut!

Piata C.A. Rosetti

Monumentul C.A. Rosetti

Monumentul C.A. Rosetti


Biserica si Spitalul Coltei

Biserica Coltei

Spitalul Coltei

Spitalul Coltei



Hanul lui Manuc


Strada Lipscani


Palatul Ministerului Agriculturii

Stele de vedete langa Magazinul Cocor