Verona – oraşul unde iubirea pluteşte în aer
Cand auzim de Verona, orasul care se intinde de-alungul raului Adige si la poalele muntelul Assini, gandul ne zboara imediat spre Romeo si Julieta si daca cineva ar spune ca a vizitat Verona fara sa ajunga la casa Julietei si sa priveasca celebrul balcon inseamna ca nu a vazut nimic.
Desigur, Verona are multe de oferit, nu numai o poveste de dragoste, desi este considerat al doilea oras romantic dupa Venetia. La picioarele noastre, in pavajul pe care calcam se pot vedea in unele locuri urme de creaturi marine fosilizate, semn ca locul pe care s-a nascut orasul s-a aflat candva pe fundul marii, de unde si numele acestuia (One – deal, Ver – derivat pentru apa).
Verona este un orasi vechi care si-a castigat importanta sa ca nod de legatura datorita pozitiei privilegiate, fiind situat la intersectia drumurilor dinspre nord si sud, est si vest.
Dar nu istoria m-a chemat aici si nici Romeo, ci conjunctura, fiind intr-un stagiu de pregatire ca ghid.
Autocarul ne-a lasat in Piata Bra, chiar in dreptul parcului din fata amfiteatrului veronez “Arena”, construit in primul secol dupa Cristos, cu 50 de ani inaintea faimosului Colosseum. Acesta gazduieste unul dintre cele mai mari festivaluri de opera din lume (click aici pentru site-ul oficial al concertelor).
Am trecut pe langa grandiosul amfiteatru si ne-am indreptat spre Via Roma, o strada cu multe magazine, care ne ducea chiar spre Castelvecchio, unul dintre obiectivele noastre, ceea ce m-a bucurat foarte tare, avand in vedere ca in toate calatoriile mele caut sa vizitez cat mai multe castele, fiind fascinata de ele.
Initial s-a numit San Martino in Aquaro datorita unei biserici inclusa intre zidurile sale, demolata ulterior de Napoleon.
Castelul medieval este construit chiar langa raul Adige si a avut un rol important de aparare. Am patruns in curtea interioara si am gustat un moment de liniste.
Eram cativa care ne pierdusem de grupul nostru si nu stiam incotro se dusesera ceilalti, dar stiam cam ce obiective erau trecute in agenda.
Am iesit din castelul ce gazduieste o galerie de arta cu gandul de a ne duce spre Casa Julietei, am facut stanga si privirea ne-a fost atrasa de Biserica San Lorenzo pe care am si vizitat-o, poarta de la intrare fiind decorata in partea de sus cu statuia acestuia.
Dupa ce am iesit din biserica, am facut dreapta si ne-am intors spre castel, traversand podul Scaligero (dupa numele familiei Scaligeri, sub conducerea careia a inflorit orasul), ajungand pana in Piazza Arsenale, foarte animata, datorita prezentei unui balci. In capatul acesteia se intinde Arsenalul, pe o suprafata de 62000 de metri si a fost construit in cinstea Imparatului Franz Iosif in 1861.
Ne-am intors pe faimosul pod ce reprezinta un punct de promenada de unde se pot admira chiar si Alpii in departare si ne-am indreptat spre Corso Cavour de-a lungul careia se intinde Castelvecchio si biserica San Lorenzo, dar si cateva palate (Canossa, Muselli si Portalupi). In capat, trecand pe sub Porta Borsari, construita peste o poarta mai veche, urma sa ajungem in Piazza Erbe de unde mai erau doar cateva minute pana la Casa Julietei, unde ne-am reintalnit cu o parte din grupul nostru.
Porta Borsari isi trage numele de la “borse” – gentile celor care colectau taxe pentru cei care treceau pe sub poarta in Evul Mediu.
Piazza delle Erbe, in traducere Piata de legume a fost centrul vechi al Veronei si un veritabil forum roman cu tot ce presupune acesta, din care au mai ramas doar cateva marturii.
Ceea ce mi-a atras atentia in aceasta piata au fost Fantana Madonnei din Verona, a carei baza provine de la baile romane si Arco della Costa, care se afla deasupra unei coaste de balena ce iese dintr-o cladire unde isi avea magazinul un farmacist ce vindea si condimente exotice.
Dupa ce privirea mi-a fost furata de cafenelele prezente in piata, am intrat in cateva magazine pentru a cumpara amintiri si cadouri pentru acasa inainte de a ajunge practic la Casa Julietei, aflata pe Via Cappello, unde se afla o statuie cu o palarie, ce il reprezinta pe Berto Barbarani.
Zidurile de la intrarea in curtea casei sunt pline de graffiti cu numele unui “eu” si a unei “ea” care au tinut sa-si pecetluiasca dragostea eterna. Nemaifiind loc disponibil pe zid, vizitatorii au lipit guma pentru a scrie pe el (in magazinul de suveniruri din curtea interioara exista chiar si poze cu fragmente din zidul inscriptionat spre vanzare). Inclusiv telefoanele din gang erau scrise.
In curte, puzderie de oameni care se grabeau sa se fotografieze cu statuia din bronz ce o reprezinta pe Julieta, aflata in dreptul balconului, care nici nu exista pe vremea cand Shakespeare a scris tragedia, fiind adaugat cladirii abia in 1930. Cu greu reusesti sa te pozezi cu ea si este imposibil sa nu prinzi si pe altcineva in cadru. Lumea se grabeste sa puna mana pe sanul Julietei pentru noroc in dragoste si pentru a-si pune o dorinta. Din acest motiv, sanul statuii a devenit lucios, de la atatea mangaieri….
Update 2014: Statuia a fost mutata pentru restaurare, in locul acesteia urmand sa fie pusa o replica. Statuia originala, ce a stat in curtea casei din 1972, va poposi in Castelvecchio.
La balconul Julietei apare din cand in cand cate un turist care viziteaza casa acesteia, o casa veche din caramida ridicata pe doua etaje, devenita astazi muzeu si care se poate vizita pentru cativa euro de persoana.
Langa Julieta se afla niste gratii pe care sunt agatate sute de lacatele cu care si-au pecetluit dragostea amorezii si care se pot cumpara cu cel putin 5 euro chiar din magazinul de suveniruri aflat in curte (luati de aici pentru ca nu gasiti peste tot, eu nu am luat si nu am mai gasit in alta parte). Aici poti gasi cani, bratari, tricouri, brelocuri, pixuri si alte obiecte nefolositoare, dar care pot constitui mici cadouri.
Se pare ca tragedia lui Romeo isi are radacinile in Divina Comedie a lui Dante, de unde s-ar fi inspirat Shakespeare in piesa sa. Dante pomeneste in cateva versuri despre cele doua familii Montecchi si Capuleti.
Mit sau adevar, povestea celor doi indragostiti atrage numerosi turisti, peste un milion vizitand anual Verona si aducand un venit substantial orasului…
In mod sigur ma voi reintoarce in Verona pe cont propriu pentru a vizita ceea ce nu am reusit de prima data.
Marele meu regret il reprezinta faptul ca nu am vazut Gradinile Giusti (Giardino Giusti), de unde puteam ajunge de la Casa Julietei pe Via Nizza, traversand Ponte Nuovo.
Alte obiective si atractii turistice in apropiere de zona vizitata:
- Casa lui Romeo (din Piazza Erbe spre Piazza Signori);
- Mormantul Julietei (din Piazza Bra, pe langa Palazzo Barbieri spre Via Pallone, in capatul strazii, apoi la dreapta pe Capuletti si strada Shakespeare);
- Teatrul Filarmonic si Academia Filarmonica, Statuia lui Victor Emanuelle al II-lea, primul rege al italiei dupa unificare (in Piata Bra).
De retinut:
- Traseul pentru vizitarea obiectivelor turistice de mai sus este: Piazza Bra (Arena) – Via Roma ( spre Castelvecchio) – Corso Cavour (Biserica San Lorenzo) – Porta Borsari – Piazza Erbe – Via Capuletti (Casa Julietei);
- Timp: 3 ore cu opriri la magazine si pentru poze.
Stiati ca:
- Verona a facut parte din Imperiul austriac?
- Verona este inscrisa in patrimonial national Unesco inca din anul 2000?
- Pandoro este prajitura de Craciun Veroneza?
- Casa Julietei reprezinta o locatie pentru nunti? Din acest motiv, luni este inchisa, atunci cand au loc cununiile civile.
3 Responses
[…] Despre ceea ce am văzut în oraș, regăsiți în articolul Verona – orasul unde iubirea pluteste in aer. […]
[…] , ”Romeo si Julieta’‘.Cui nu-i plac povestile de dragoste, sa nu citeasca! La Verona, n-ar fi bine sa veniti neinsotiti, parerea mea! Despre acest oras vechi de peste 2000 de ani, s-a […]
[…] că am ajuns pentru a doua oară în Verona, al doilea mare oraș din regiunea Veneto, unul dintre cele mai prospere orașe ale Italiei de […]