Începe Săptămâna Haferland 2018, festivalul dedicat tradițiilor săsești

Au trecut deja câțiva ani de când mi-am dorit să particip la Săptămâna Haferland, un festival al tradițiilor săsești, dar de fiecare dată am fost plecată din țară și nu am reușit.

Iată că anul acesta am participat la infotrip-ul desfășurat în perioada 12-13 iulie 2018, în care au fost invitați mai mulți bloggeri și fotografi cu care am făcut o echipă minunată (e.g. Florina Badea, Roxana Toma), ocazie cu care am revenit în Țara Ovăzului pentru a mă bucura de câteva zile frumoase alături de oameni inimoși și sufletiști, cum sunt sașii.

Așa cum v-am mai povestit, regiunea săsească din Transilvania a fost denumită „Tara Ovăzului” sau Haferland, deoarece localnicii obișnuiau să cultive cu predilecție ovăzul, din cauza climatului mai aspru.

O parte dintre satele cu biserici fortificate din Transilvania fac parte din patrimoniul UNESCO, datorită păstrării structurii și imaginii istorice, precum siturile rurale Viscri, Saschiz ori Biertan.

Noi am vizitat în acest an Criț, Mesendorf și Saschiz. Fundația Michael Schmidt, cel mai important organizator al acestui festival, condusă de Michael Schmidt, originar din satul Criț, și-a propus să promoveze satele săsești, comunitatea și pe cei care duc mai departe tradițiile în materie de olărit, brodat, pictat sau alte activități specifice zonei.

Am pornit la drum cu Automobile Bavaria, partener al festivalului, iar numai după câteva ore eram deja la gazda noastră din Criț, Casa Kraus, care ne-a ospătat cu câteva preparate delicioase: supă de găină cu tăiței de casă, pe care unii au mâncat-o cu smântână, friptură de iepure cu piure și murături, iar la deșert lichiu, o prăjitură tradițională săsească.

Fostă casă parohială construită în anul 1843, Casa Kraus a fost refăcută după planurile originale, iar astăzi este transformată în casă de oaspeți săsească. Tocmai de aceea este deosebită, încăperile sunt foarte generoase, iar mobilierul pictat manual în special cu motive florale conferă o imagine tradițională exemplară. Cred că sașii se străduiesc că nimeni alții să păstreze vii spiritul vremurilor și obiceiurile de altădată. Tocmai de aceea a fost creată Săptămâna Haferland și încă de la prima ediție din anul 2013 s-au promovat intens atât tradiția și bogăția culturală a sașilor din Transilvania, cât și meșteșugarii din zonă, implicând inclusiv comunitatea locală în activitățile desfășurate în timpul festivalului.

În prima zi am vizitat Biserica fortificată din Criț, iar doamna Sofia Folberth, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani, originară de aici, dar stabilită în Germania, ne-a oferit o poveste emoționantă a sașilor, nu înainte de a asculta un concert plăcut la orga refăcută în anul 2013. Domnia sa revine în fiecare vară pentru a spune povestea locurilor turiștilor veniți să asculte. Fiecare vine acasă din când în când, apoi pleacă în Germania.

De la dânsa am aflat că, pentru construirea bisericii din Criț, au fost folosite 80.000 de cărămizi, iar ridicarea acesteia s-a făcut cu ajutorul meșterilor, dar și prin munca voluntară a sașilor din vecinătăți, oameni harnici și gospodări. Vecinătățile reprezentau un model de organizare comunitară. Tot de la doamna Sofia am aflat că au fost 187 de cetăți construite în Ardeal, rămase în număr de 18, iar biserica din Criț a fost în cea mai bună stare, conform Unesco. Opt persoane țin viața bisericii, iar uneori vine un preot din Brașov și ține slujbă. Pe vremuri, preotul cânta o singură liturghie la altar și apoi cântau copiii și bătrânii după cartea de muzică.

Orga barocă a bisericii a fost restaurată prin efortul Fundației, împreună cu o echipă de specialiști elvețieni, astfel că astăzi în sat se mai poate simți atmosfera de sărbătoare a vremurilor de demult.

Tare emoționant ne-a povestit doamna Sofia și despre ruptura sașilor de Transilvania când au fost nevoiți să plece în Germania, iar lacrimile din colțul ochilor ne-a dezvăluit suferință și regret, dar și bucurie pentru prezența noastră în biserica devenită casă de suflet.

Nu știam că în zonă se vorbește flamanda, dar ținând cont că sașii din Criț proveneau din Flandra, nu e de mirare.

În curtea bisericii s-a deschis și expoziția Rosturi și Rostiri la sași, care ne face o idee despre sași și tradițiile lor, iar în interiorul zidurilor fortificate s-a amenajat un muzeu cu obiectele rămase din gospodăriile sașilor.

Și pentru că sașii se mândresc cu mobilierul din lemn pictat manual în culori aprinse, care umple de culoare și veselie casele tradiționale ale zonei, am experimentat și noi un astfel de meșteșug. Recunosc că am fost cea mai puțin talentată, dar am reușit să pictez doua casete de bijuterii pentru cele două fete ale mele, după ce nu mi-a ieșit un model pe care îl încercasem de prima dată…

Seara s-a încheiat cu un bufet săsesc cu șunculiță, ouă umplute, jumări, brânzeturi și prăjituri “stropite” cu vin și cu povestea sașilor prin câteva filmulețe proiectate la Cetatea Rupea, documentare despre tinerii sași care s-au întors în România. Prima atestare documentară a cetății Rupea datează din anul 1324, o cetate folosită nu numai că fortificație, cât și de refugiu pentru populația din satele din apropiere.

A doua zi am pornit spre Saschiz, localitate aflată pe drumul dintre Sighișoara și Brașov, pentru a vizita un atelier de ceramică, astfel că am urmărit realizarea unor piese pe roată, culoarea predominantă cu care se decorează acestea fiind albastră.

Turnul de apărare al bisericii fortificate a fost construit din piatră și cărămidă și are acoperișul îmbrăcat în țiglă smălțuită și colorată. Începând cu anul 1677, după construirea Turnului cu Ceas din Sighișoara, acesta a fost transformat în clopotniță, iar la una dintre ferestrele turnului putem zări un personaj care ține un clopot în mână și care altădată acompania din sfert în sfert de oră, bătăile ceasului.

Lângă Biserica fortificată din Saschiz există un centru de informare turistică, în care putem găsi inclusiv zacuscă și dulcețuri pregătite de sași, gustând și noi astfel de minunății la micul dejun de la Casa Kraus.

Prânzul l-am luat la doamna Hermina acasă, care ne-a încântat cu chifteluțe și brânză gustoasă, dar și cu prăjituri, iar după plimbarea noastră cu căruța la Biserica din Meșendorf, care ne-a făcut o poftă de mâncare de invidiat, au mers de minune! Impresionante picturile din biserică, vechi de peste 300 de ani…

În drumul nostru spre biserică am avut timp să admirăm casele săsești renovate, dar și să oftăm după cele părăsite…

Trebuie să vă mai spun că atât la dus, cât și la întors, am făcut oprire la două benzinării Rompetrol, partener al Săptămânii Haferland și am fost plăcut surprinsă de bunătățile cu care am fost întâmpinați, semn că se poate să ai parte de preparate delicioase și sănătoase și în astfel de locații. Sandwich-uri cu omletă, legume și brânzeturi ori cu semințe de dovleac coapte, smothie de banane cu piersică și smothie cu ananas și lapte cocos, sandwich-uri cu somon, gogoși pătrate și macarons…

Săptămâna Haferland 2018 va avea loc în perioada 2 – 6 august și va cuprinde evenimente care se vor desfășura în Archita, Roades, Saschiz, Homorod, Rupea, Crit, Mesendorf, Cloasterf, Bunesti și Viscri, adică în satele săsești cuprinse între Rupea și Sighișoara.

Ediția din 2018 a festivalului are ca tematică centrală meșteșugurile, sub sloganul Festival cu meșteșug, săsesc. Festivalul își propune să îi implice pe turiștii veniți în satele săsești în activități interesante pentru toate vârstele: ateliere de meșteșuguri, activități pentru copii, concerte de jazz și muzică clasică în bisericile fortificate, spectacole de teatru, proiecții de film, plimbări cu bicicleta, căruța sau tractorul, expoziții de artă, muzică și dansuri, brunch-uri cu preparate locale și deja cunoscutul bal săsesc. Amănunte despre festival puteți citi în articolul dedicat acestuia, precum și pe site-ul oficial al evenimentului.

Fundația Michael Schmidt este inițiatoare a Săptămânii Haferland și implicată într-o serie de proiecte care au dus la conservarea patrimoniului săsesc, cum ar fi restaurarea orgii baroce a Bisericii evanghelice fortificate din Criț, restaurarea sau consolidarea unor gospodarii din sat, diverse proiecte educaționale și culturale.

Mica noastră excursie prin satele săsești a fost ca o întoarcere în timp în vremuri de poveste, dar care reînvie ușor prin efortul celor care doresc să păstreze vii tradițiile și obiceiurile uneia dintre cele mai frumoase zone din România.