Curtea Domnească din Piatra Neamț – loc de întâlnire pentru romantici

După cum povesteam în articolul meu despre Muzeul de Etnografie, Piatra Neamț este un oraș bogat în atracții turistice, cea mai importantă fiind Curtea Domnească, situată chiar în Parcul Central, pe un mic platou, ce reprezintă un punct de reper pentru turiști și pentru locuitorii din “Piatra”, așa cum preferă localnicii să spună orașului Piatra Neamț.

De ce curte domnească? Pentru că a îndeplinit rolul de reşedinţă temporară în vederea exercitării prerogativelor domneşti (incluzand un spaţiu de locuit și un lăcaş de cult). Casele domnesti nu mai există, dar sunt mărturii descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice, când a iesit la iveală și necropola medievală, situată în zona Pieţei Libertăţii.

Ansamblul cuprinde astazi Biserica “Sf. Ioan Botezătorul”, Turnul Clopotniță și Curtea Domnească a lui Ștefan cel Mare.

Curtea Domnească este prin excelență și un loc romantic, mai ales seara, când felinarele care înconjoară Curtea se aprind, dar și ziua, când îndrăgostiții devin protagoniștii propriei lor nunți, oferind câteva cadre nu numai fotografilor, cât și trecătorilor.

Curtea Domnească a fost construită între 1468-1475 de către Ștefan Cel Mare, cu rol de ținut administrativ, după cum aflăm din istoricul prezent în incinta Bisericii Domnești.

Biserica Sfântul Ioan Domnesc

Din Curtea Domnească, acum “€œtaiată” de Str. Ștefan cel Mare, care o desparte de Liceul Petru Rareș a mai rămas Biserica Sf. Ioan Domnesc (cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul), construită în stil arhitectural moldovenesc din piatră cu elemente decorative din cărămizi și discuri smălțuite, imediat după ridicarea Mănăstirii Războieni, în 1498, asemănându-se izbitor cu aceasta.

Nu este cunoscut motivul pentru care biserica a rămas nepictată, dar am înțeles că a fost găsită o mărturie în acest sens într-o carte veche de peste 500 de ani, motivul reprezentând voința Voievodului Ștefan (probabil este menționat în Tetraevangheliarul ieromonahului Spiridon, scris din porunca Voievodului, aflat la Muzeul Național de Istorie a României).

Intrarea în biserică se face printr-un portal de piatră în stil gotic deasupra acesteia existând două tablouri ce îi reprezintă pe ctitori “Io, Ștefan Voievod” si “€œDoamnă a sa Maria”.

În absența picturii interioare, există icoane ce înfrumusețează pereții, unele dintre ele fiind expuse chiar spre vânzare. Unele icoane prezente în biserică, precum icoana înfățișându-l pe Isus Hristos binecuvântând Sf. Potir, icoana cu Sf. Ioan Botezătorul și Sf. Treime, sunt obiecte de patrimoniu național (ca și două cruci și un potir din argint).

Ștefan Cel Mare mai este prezent în biserică într-un covor înrămat, întocmai ca un altul similar ce o reprezintă pe Sf. Fecioara Maria cu Pruncul.

Noua catapeteasmă este în stil baroc, iar picturile sunt realizate de Panaite Mavrodin și de Constantin Basarab, ultimul fiind ucenicul lui Nicolae Grigorescu pe când acesta a lucrat la Mănăstirea Agapia.

Amvonul și cafasul pentru cor se adaugă abia în sec. al XIX-lea, cafasul fiind împodobit cu catifea, iar candelabrele sunt executate din cristal de Boemia.

Chiar dacă bisericii i se adăugase un pridvor nou, acesta a fost desființat în 1937, cu ocazia unor restaurări. Trebuie menționat faptul că biserica a fost, însă, foarte puțin ruinată de-alungul timpului.

Turnul Clopotniță

Turnul Clopotniță, cunoscut ca Turnul lui Ștefan cel Mare, se află în exteriorul curții bisericești, fiind construit din piatră brută, un an mai târziu decât biserica, adică în 1499. Acesta are 19 m înălțime, fiind supraînălțat în sec. al XIX-lea cu un foișor, când s-a montat și un orologiu, devenind astfel un obiectiv preferat al mirilor pentru fotografii, la fel ca Bastionul Pescarilor din Budapesta.

În trecut, Turnul Clopotniță a avut rol de turn de pază, de unde străjerii puteau urmări cu ușurință drumurile ce leagă orașul de Cetatea Neamțului și lunca Bistriței.

În turn a locuit chiar sihastrul Gheorghe Lazăr, timp de 26 de ani, fiind un adevărat exemplu de pioșenie si viată duhovnicească.

Aspectul de cetate a fost dat de zidul de piatră ce injonjura atât biserica, cât și Turnul Clopotniță, zid din care au mai rămas fragmente în partea de sud și în spatele Liceului Petru Rareș, care s-a construit chiar pe temelia Curții Domnești în 1893. În acest loc s-au descoperit și pivnițele domnești, peste care s-a ridicat ulterior Muzeul Curtea Domnească. Totodată, atunci, s-au distrus și zidurile care o înconjurau în vederea deschiderii de noi străzi.

Așadar, dacă vă aflați în Piatra Neamț sau dacă sunteți doar în trecere, opriți-vă puțin, sau poate mai mult… în centrul istoric al orașului, deoarece există multe obiective care pot fi vizitate, concentrate într-un singur loc, adevărate vestigii medievale, ce pot fi admirate și de sus, din telegondola ce te urcă pe Vârful Pietricica.

Astăzi, în Curtea Domnească, se mai află trei muzee: Muzeul de Artă, Muzeul de Etnografie și Muzeul de Artă Eneolitica Cucuteni, pe care le-am vizitat in 2010, dovadă si pozele vechi. Însă, de departe, cel mai important obiectiv istoric îl reprezintă acest lăcaș de cult, Biserica Domnească Sf. Ioan, în care se face simțit spiritul poporului român și al marelui Voievod Ștefan, care ne transmite îndemnul “Credeti în Isus Hristos! Pace vouă!”.

De retinut:

Adresa: Str. Piața Ștefan cel Mare nr.1, Piatra Neamț, jud. Neamț