“Cuibul liniştit” al Reginei Maria: Castelul din Balcic şi Grădina Botanică

Pe malul Marii Negre, nu departe de România de astăzi, dar foarte aproape de sufletul nostru se află un castel de poveste, refugiu al celei mai iubite regine de altădată: Castelul Reginei Maria din Balcic.

Oraşul Balcic din Bulgaria îşi trage numele din timpul celui de-al doilea Tarat Bulgar, denumindu-se înainte Dionissopolis, după numele zeului vinului Dionysus.

Ca să ajungi la castelul construit cu peste 80 de ani în urmă într-o combinaţie de mai multe stiluri arhitectonice: bulgăresc, maur şi mediteranean, eşti surprins mai întâi de Grădina Botanică, un parc ce a devenit o superbă grădina cu peste 3000 de specii de plante, punctul forte al acesteia fiind grădina de cactuşi cu peste 250 de specii, unică în centrul şi în estul Europei datorită impresonantei colecţii. Grădina se întinde pe o suprafaţă generoasă, astfel că îţi ia câteva ore să vizitezi fiecare colţişor, de parcă ai fi într-un labirint, riscând să ajungi în acelaşi loc de mai multe ori.

Intrarea pe domeniul castelului se face prin „Ghereta Santinelei”, adică pe sub cupola unei căsuţe mignone unde stăteau gărzile castelului urmărind tot ce se întâmplă pe întreg teritoriul. Un amestec de pădure şi grădină la un loc ne întâmpină romantic să o explorăm pe rând, prin „Grădina de roci”, „Grădina prinţesei”, câteva vile destinate oaspeţilor Reginei, „Templul apei” (o construcţie cu mai multe arcade), Capela „Stella Maris”, unde dorea Regina să îi fie depusă inima după moartea sa, „Curtea englezească”, „Grădina lui Allah”„Cascada” cu „Puntea suspinelor” ce trece peste râuleţ şi alte locuri minunate. Am remarcat şi tronul Reginei şi multe cruci, de la ochiul de apă în formă de cruce bizantină, crucea de piatră de lângă capelă, până la cea imensă din interiorul castelului. Există şi un mormânt al Reginei, amenajat într-un colţ retras şi săpat în stancă, deşi ea nu este înmormântată aici, ci la Mănăstirea Curtea de Argeş, doar inima este depusă într-o casetă de argint în Camera de Aur a Palatului Pelişor din Sinaia, după ce s-a aflat în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

Numai aici poţi înţelege preferinţa reginei pentru locul idilic în care a ridicat acest castel, după vizita ei din 1924, la sugestiile pictorului Alexandru Satmari, ştiută fiind dragostea pictorilor pentru Balcic, astfel că 12 ani mai târziu se ridică acest castel după planurile unor arhitecţi italieni. Este o adevărată splendoare să priveşti marea din grădina ale cărei alei sunt pavate cu piatră din Maroc şi să te plimbi printre rândurile de copaci frumos ordonaţi care ni se dezvăluie pe aleea ce înconjoară un mic râuleţ.

Castelul Reginei Maria este de dimensiunile unei vile, vopsite în alb şi cu acoperiş din ţiglă roşie şi a fost ridicat în mai multe terase. Pentru a ajunge la el din grădină, trebuie să coborî nişte scări înguste, până te întâlneşti cu vuietul marii, de care îl desparte doar o fâşie de plajă.

În castel au mai rămas doar câteva obiecte din acea perioadă, inclusiv uşile masive din lemn sculptat: nişte oglinzi, scaune, tablouri (o colecţie de picturi ale Reginei), câteva piese de mobilier. La etaj era amenajat un magazin cu diverse suveniruri de unde am cumpărat, la una dintre vizitele mele, un tablou cu Nessebar, o staţiune bulgărească de care m-am îndrăgostit la prima vedere.

La parter, te aşteaptă o încăpere amenajată cu câteva divane turceşti, decorate cu pernuţe multicolore, să încerci narghilele aşezate pe nişte tavi argintate puse pe câteva suporturi din lemn sculptat. Noi am ales un cocktail binemeritat pentru picioarele noastre obosite de atâta colindat, pe micuţa terasă amenajată din faţa castelului, direct pe plaja îngustă de la poalele sale, însă la ultima vizită am mâncat la restaurantul Coroana din dreptul cascadei.

Dacă vrei să iei un suvenir o poţi face cumpărând câteva sticle de vin, chiar după ce ai degustat nişte soiuri pe Aleea Vinului, unde vei găsi o mică colecţie. Nu plecaţi înainte de a va fotografia pe tronul din marmură, care era locul preferat al Reginei, de unde se poate admira marea ce loveşte aici cu putere de ţărm, ca şi când ar vrea să ne aducă aminte de sufletul zbuciumat al Reginei de odinioară….

Citeşte şi Poftiți la ferma de midii Dalboka!