Cu avionul spre Antalya și retur

În primăvara anului 2011 am petrecut o săptămână la mare în Turcia, mai precis în provincia Antalya, într-o zonă destul de cunoscută pentru stațiunile de pe litoralul turcesc, respectiv în Okurcalar (aflat la circa 30 de km de  Alanyia).

Antalya este o provincie minunata unde poți admira munții Toros ce coboară până în apele cristaline ale mării, ale cărei coaste sunt formate din stânci, peșteri și golfuri. Fiind extrem de însorită aproape tot timpul anului, este potrivită pentru vacanțele pe litoral, un adevărat paradis unde se pot practica și sporturile acvatice, în special surfing-ul, dar și schiurile nautice și iahtingul. Și tocmai pentru că beneficiază de atâtea peșteri, a stârnit interesul pentru turismul speologic, pe lângă turismul cultural și istoric, Antalya fiind împânzită de monumente istorice fascinante, unele ascunse prin pădurile de brazi, citrice sau măslini, ceea ce le sporește frumusețea.

Tocmai de aceea, am fost foarte încântată să ajung aici. Pentru cei care nu au mers niciodată cu avionul sau nu au mai fost în Turcia, m-am gândit să le ofer câteva recomandări generale, dar și cu privire la zborul pe această destinație.

Aeroport (23)

Primul pas – check in

Astfel, după ce am ajuns cu mai bine de două ore în aeroportul Otopeni și cu această ocazie mi-am dat seama că, totuși, am ajuns prea devreme, ne-am așezat la ghișeul de check in, urmărind pe panourile informative detaliile cu privire la zborul nostru, unde se afișează și ghișeul la care trebuie să stai la coadă.

Aici ni s-au verificat pașapoartele și cântărit bagajele. Cu privire la greutatea admisă pentru bagajele de cală și de mână este bine să verificați periodic site-ul oficial al companiei de zbor aleasă, deoarece se poate modifica. Puteți să întrebați și agentul care v-a vândut biletele de avion, dar, oricum, este bine să va informați și de pe site. Am avut o situație în care modificarea greutății admise urma să fie aplicată la întoarcerea dintr-o destinație, la plecare având alte reglementări.

Vizavi de bagajul de cală, pentru siguranță, este bine să îl înfoliați în aeroport contra unei taxe ori de acasă, cu folie alimentară. De asemenea, puteți folosi un lăcățel sau mai multe, în funcție de tipul de valiză/troller, sporind astfel siguranța bagajului.

Aeroport (12)

Sinceră să fiu, nu știu dacă am văzut prea multe bagaje asigurate astfel, dar e mai bine decât să va confruntați cu un furt.

După ce ni s-au cântărit bagajele, s-a aplicat o etichetă pe acestea. La bagajul de mână nu ni s-a pus decât în aeroportul din Antalya la întoarcere.

După ce am pus bagajele pe bandă, acestea sunt duse în aeronavă.

Sfaturi utile despre cum să îţi pregăteşti bagajele de drum puteţi afla în articolul Cu bagajele de drum – mic ghid pentru pregatirea unei calatorii.

Al doilea pas  – vama

După check in am primit niște tichete unde era menționată poarta de îmbarcare la care urma să ne prezentăm.

Aeroport (31)

Înainte de a ajunge la poartă, am trecut pe la ghișeul de vamă unde ni s-au verificat iar pașapoartele. Apoi, urma să ne fie verificate restul de bagaje pe care le aveam asupra noastră și pe care urma să le luăm la bordul aeronavei, respectiv bagajul de mână. Mare atenție cu obiectele pe care luați la voi, cum ar fi diversele recipiente cu lichid. Noi am preferat să cumpărăm astfel de recipiente cu o greutate de sub 100 ml și să le punem chiar în tăviță pentru a fi vizibile și a nu ni se răscoli tot bagajul (e vorba de deodorant, fixativ, cremă, pastă de dinți). Nu aveți voie cu bidon de apă sau mâncare, deși am observat că în aeronavă toată lumea scoate câte ceva…Depinde cât de “norocoşi” ați fost să urcați cu ele în avion.

Urma să trecem și noi prin scanner, tocmai de aceea este bine să încercam să ne îmbrăcăm adecvat pentru a micșora timpul de control atât al nostru, cât și al celorlalți pasageri. Vor piui toate cataramele și capsele…Va scoateți cureaua, pantofii, bijuteriile, ceasurile, banii, cheile, telefoanele, aparatele foto, video și le puneți pe o tăviță. Dacă mai piuie ceva sunteți și pipăiți. Totul se desfășoară pe bandă rulantă, trebuie să fiți rapizi.

Al treilea pas – îmbarcarea

După ce am terminat cu check-în-ul și vama ne-am îndreptat spre poarta de îmbarcare, nu înainte de a trece prin zona de duty free unde putem cumpăra orice. Din păcate, în ceea ce priveşte mâncarea și apa pe care le putem cumpăra de la restaurantele de aici, acestea sunt sunt foarte scumpe (un sandwich 20-30 de lei, o apa la jumate 10 lei). Nici în avion nu sunt mai ieftine, așa că înarmați-vă cu bani sau cu răbdare…

Aeroport (6)

Am urmărit pe panurile informative numărul porții de îmbarcare și ne-am îndreptat spre destinație. Chiar dacă ajungi cu o oră înainte în sala de așteptare, tot numai cu 15 minute înainte de zbor se face îmbarcarea. Atenție la posibilitatea de a se schimba poarta în ultimul moment, e posibil ca distanța între ele să fie destul de mare. Am avut acest “noroc” pe aeroportul Fiumicino din Roma, unde am alergat 10 minute până la o altă poartă schimbată în ultimul moment. Deci, cu ochii pe panourile de informare! La îmbarcare se prezintă iar pașapoartele.

Mai întâi s-au îmbarcat piloții și stewardesele, apoi am urmat noi. Am avut locurile 12A,B și C, fiind poziționaţi lângă motor, obturându-ne oarecum imaginea din avion, la întoarcere având locurile 18A,B și C, în dreptul unei aripi și am avut iar imaginea puțin obturată.

Aeroport (11)

Noi am urcat direct din aeroport pe un burlan, iar la întoarcere am mers cu o maşină până pe pistă pentru a face îmbarcarea în aeronavă.

Al patrulea pas – zborul propriu-zis

Chiar dacă avioanele par mari și frumoase din exterior, când intri într-unul din ele ai senzația că e de jucărie…. Mic, îngust și, eventual, având tabla veche.

Dacă mergeți prima data cu avionul, în mod sigur o să va amintiți de toate dezastrele din aer atât la decolare, cât și la aterizare, când avionul se zdruncină din toate încheieturile!! Când vă așezați deasupra norilor, este mai bine, iar senzația că sunteți într-o baie de vată de zahăr este minunată… Norii pufoși pe care îi vedem prin hublon sau marea strălucitoare ca niște bobițe de cristal ne pune imaginația la încercare.

Nu avem însă voie sa folosim aparatele de fotografiat în timpul zborului, deşi mulţi dintre noi am “furat” câteva cadre!

După ce am urcat în avion şi ne-am aşezat pe locurile noastre (apropo, nu avem voie să stăm pe alte locuri, ca să putem fi identificaţi în caz de accident 🙂 ) ni s-a explicat verbal și prin gesturi cum să ne comportam în caz de pericole, cum să folosim vesta de salvare și măștile de oxigen care cad automat la nevoie.. Apoi, stewardesele ne-au adus băutură și mâncare. Noi le-am avut incluse în prețul biletului. La întoarcere, cu altă companie am avut ceva similar, băuturile alcoolice fiind contra cost, dacă doriți și așa ceva.

Aeroport (37)

Toaleta în avion este îngustă așa că e mai bine să o folosiți doar dacă este absolut necesar. Există toalete în aeroport, inclusiv în zona porților de îmbarcare.

Zborul a fost plăcut, în două ore eram la circa 1500 de kilometri distanță de România, în Antalya! Aeroportul din Antalya se află la aproximativ 13 km de oraşul cu acelaşi nume şi reprezintă cel mai important oraş de pe coasta Mediteranei. Este mult mai mare decât al nostru, evident, gândiţi-vă ca deserveşte nu mai puţin de 90 de companii aeriene, dar ne-am descurcat fără probleme… Încă o dată, urmăriți panourile informative. Am luat bagajul de pe bandă și la ieșirea din aeroport ne-a întâmpinat reprezentantul agenției (dacă plecați printr-o agenție de turism, altfel sunteți de capul vostru și trebuie să vă descurcați cu transferul la hotel).

Noi am mers cu un autocar micuț și am făcut cam 90 de km până la hotel, respectiv la Holiday Park Resort din Okurcalar. În timpul călătoriei, ghida ne-a prezentat Antalya și excursiile opționale.

Dacă nu plecați printr-o agenție, există birou informativ în aeroport unde întrebați cu ce puteți ajunge la hotelul ales.

La nici 4 ore de la plecarea de acasă eram în Turcia și ne aștepta o vacanță de neuitat, soarele bătând cu putere chiar la început de mai…

La întoarcere am retrăit o experiență similară, însă recunosc că ne-am fi descurcat mai greu în aeroportul turcesc dacă nu ne-ar fi îndrumat ghida agenției care ne-a făcut transferul, direct către ghișeul de check-in și apoi spre ghișeele unde se făcea vămuirea (am plecat de la terminalul 2).

Aeroport (3)

Concluzia la care am ajuns este că nu se merită să mergi cu mașina pentru a ajunge la mare în Turcia, când poți ajunge numai în două ore cu avionul! Călătoria cu avionul a fost plăcută și dacă ai ce citi pe drum nici nu știi când ajungi acolo unde numai marea și nisipul pun stăpânire pe noi…

Important

Nu te panica dacă ajungi mai târziu în aeroport şi coada la check in este prea mare! Toată lumea se îmbarcă…Cu câteva minute înainte de închiderea ghişeului se mai deschid altele sau vin “ajutoare”. Nimeni de la coadă nu rămâne în aeroport!

Preferabil este să îţi faci check in-ul online. Astfel, te duci direct la ghişeul de vamă!

Păstrează bani la tine la întoarcere! S-ar putea să depăşeşti greutatea admisă la bagaje şi să plăteşti o taxă suplimentară.

Urmăreşte permanent panourile informative!

De asemenea, poate te interesează alte idei şi sfaturi de călătorie, cu privire la medicamentele de drum sau la obiectele pe care să (nu) le iei în vacanţă.

Aeroport (28)

Aeroport (36)

Aeroport (13)

Călătoria face parte din Vacanţa în Turcia 2011

Monica Anghelovici

Specialist în turism şi blogger de travel, îmi place să călătoresc şi să povestesc despre locurile şi atracţiile turistice vizitate de mine pentru a ajuta şi alţi călători în planificarea vacanţelor, dar şi să fiu la curent cu cele mai noi tendinţe din turism, participând la cele mai noi evenimente din industria de travel.

You may also like...

3 Responses

  1. “Concluzia la care am ajuns este că nu se merită să mergi cu mașina pentru a ajunge la mare în Turcia, când poți ajunge numai în două ore cu avionul!”

    Aici nu sunt de acord cu dumneavoastra si sunt sigur ca vor fi mii de turisti romani care au fost in Turcia cu masina personala si care imi vor da dreptate.
    Daca aveti timp si rabdare, va rog sa cititi serialul “Turcia altfel”, ajuns acum la episodul “Delta Dalyan si momintele lyciene de la Kaunos” si cu siguranta imi veti da dreptate.
    In rest, articolul este foarte bine scris si se adreseaza persoanelor comode, care doresc sa ajunga rapid intr-o anumita destinatie estivala, pentru plaja, baie si mancare.

    • Monica says:

      Eu m-am referit strict la o vacanta la mare! Exact cum scrie si in citat… Eu sunt adepta turismului cultural si ador sa merg cu masina, pe care o prefer, pentru a ma opri si a vizita “n” locuri. Insa, pentru o vacanta strict la mare, cu scopul de a sta numai la plaja, in complexul hotelier, cu atat mai mult cu cat esti si cu copiii, nu recomand masina. O spun din experienta personala…

  1. 21 September, 2013

    […] frumoasa zi din vacanta petrecuta in Turcia! Puteti citi mai multe detalii  si despre zborul in Antalia […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Hide picture