Concert sublim susținut de naistul Nicolae Voiculeț la Crucea Caraiman
“Să împodobim Crucea cu flori și muzică”! (Nicolae Voiculeț)
Ori de câte ori treceam prin Bușteni cu mașina sau trenul admiram Crucea de pe Caraiman și mă întrebam când o să mai ajung să o văd de aproape, având în vedere că am urcat la ea doar o singură dată, în copilărie. Recunosc că nu sunt o temerară și nu urc pe munte foarte des, deși ador să petrec o vacanță la munte.
Dorința mea a crescut cu atât mai mult cu cât în anul 2013 Crucea de pe Caraiman a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai înaltă cruce situată pe un vârf de munte (39,5 m), la altitudinea de 2291 de metri. Crucea a fost ridicată între anii 1926-1928, iar la vremea respectivă era o lucrare mai mult decât îndrăzneață, cu atât mai mult cu cât nu era ușor să transporți materialele de contrucție (profile de oțel, dale de piatră).
Soclul acesteia are 8 metri înălțime și a fost finalizat doi ani mai târziu (crucea fiind la început proptită direct în stâncă), iar crucea este luminată de 120 de becuri alimentate cu ajutorul unui generator electric aflat în interior, fiind destul de vizibilă chiar și de la depărtare.
Anul acesta mi s-a ivit ocazia de a urca la Crucea Eroilor Neamului chiar de Ziua Înălțării Sfintei Cruci cu prilejul concertului inedit al marelui naist Nicolae Voiculeț, respectiv în data de 14 septembrie, dată la care a și fost inaugurată în secolul trecut, comemorând eroii căzuți în Primul Război Mondial.
Pentru a ajunge la ea am urcat cu Telecabina din Bușteni (vizavi de hotelul Silva) care în numai 13 minute te duce la Babele, legând astfel orașul de la altitudinea de 850 de metri chiar de Platoul Bucegilor aflat la aproape 2300 de metri, aproape de cabana Babele. Această facilitate, respectiv posibilitatea de a urca cu telecabina, a fost rezultatul câtorva etape de construcție a pilonilor, telecabina fiind inaugurată în 1978.
Trebuie să menționez că era extrem de multă lume la coadă în această zi, cu atât mai mult cu cât accesul a fost permis în regim de gratuitate. Chiar mă întrebam dacă vor putea toți doritorii să urce, deși telecabina poate transporta chiar 1900 de oameni pe zi în sezonul de vară, când cererea este foarte mare, capacitatea cabinei fiind de 24 de persoane.
Odată ajunși sus ne întâmpina destul de aproape Sfinxul, înalt de 8 metri și lat de 12, pe care câțiva temerari urcau să se pozeze. Că au voie sau nu, asta e partea a doua! Noi trebuia să ajungem la Cruce, unde urma să înceapă un concert sublim chiar la ora 14.00, așa că am lăsat Sfinxul acolo unde este și unde ne va aștepta și data viitoare pentru a-l admira pe deplin.
De la telecabină mai e de mers, sunt cam 40 de minute pe jos chiar până în buza versantului pe care trebuia să coborâm în șaua masivului Caraiman, cei mai puțin curajoși sau mai puțin echipați dintre noi am mers cu autoturismele de teren, alții au nimerit și pe ATV-uri la întoarcere 🙂 . Terenul accidentat era destul de anevoios de parcurs pe jos pentru amatori. Oficialitățile au venit cu elicopterul, la eveniment luând parte primarul orașului Bușteni, dar și tenismenul Ilie Năstase.
Sigur, mersul pe jos e o plăcere, iar peisajul este fabulos. Furnicarul de oameni pe creasta muntelui sporea spectaculozitatea, de parcă am fi fost teleportați într-o altă lume. Crucea a fost “împodobită cu flori și muzică”, așa cum a sunat îndemnul maestrului Voiculeț. Tulnicaresele venite tocmai din comuna Avram Iancu au ridicat tulnicele spre cer, iar sunetul naiului a așternut acea liniște în suflete menită să ne înalțe spiritual la Dumnezeu. Călușarii au completat acest tablou feeric prin ritualul calușului, un dans autentic al folclorului nostru românesc, inclus chiar de Unesco în patrimoniul cultural al omenirii (2005).
Această zi memorabilă s-a încheiat la Castelul Cantacuzino din Bușteni, în același sunet armonios al naiului lui Voiculeț. O zi pe care nu o să o uit niciodată, cu siguranță!
Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Culturală „Nicolae Voiculeţ”, Asociaţia Exploring Culture şi Innovation Travel.
De reținut:
- Telecabina funcționează zilnic, mai puțin în zilele cu mult vânt și vizibilitate redusă, iar prețul unui bilet dus-întors este de 70 de lei, cu reducere pentru copii. Acces din strada Telecabinei. Sigur se poate ajunge și pe jos, pe traseul turistic marcat Jepii Mici, cam în 4-5 ore, dar numai vara, iarnă fiind interzis.
- Se pot face trasee și la Vârfu Omu.
Ce rau imi pare ca n-am ajuns!In primul rand pt concert si pt cruce si …pentru ca am ratat ocazia de a te cunoaste.