Cetatea albă ca zăpada: Prejmer

Biserica – cetate Prejmer

Într-o frumoasă zi de iarnă am ajuns la una dintre bisericile transilvănene fortificate: Prejmer (sau Tartlau, denumirea săsească). Zăpada se așternuse de ceva zile și soarele ne zâmbea puternic, așa că ne-am gândit că e rost de ceva plimbare.

Prejmerul este o aşezare veche şi îmbină cultura celor două populaţii care sălăşluiesc în frumoasa localitate din Ţara Bârsei, cea română şi cea de origine germanică.

Cetatea Prejmer

Ajungând la Prejmer, nu mică mi-a fost mirarea când am dat peste o cetate albă ca … zăpada, cunoscută sub numele de Cetatea Ţărănească sau Cetatea Bisericească din Prejmer.

Biserica amplasată în mijlocul comunei Prejmer (aflată la circa 16 km de Brașov) este înconjurată de ziduri de apărare în formă de cerc, ca o adevărată cetate. Biserica Evanghelicムși Cetatea Ţăƒrăƒneascムfac parte din patrimoniul Unesco, din 1999, cetatea fiind considerată cea mai puternică cetate țărănească fortificată construită de sași în Transilvania, dar și cea mai mare din sud-estul Europei.

Alte biserici fortificate din Transilvania pe lista UNESCO pe care le-am vizitat sunt Biertan și Viscri.

De ce, însă, o asemenea cetatea în această zonă? Pentru că Prejmer era prima localitate ce se ivea în față invadatorilor otomani care își făceau drum prin pasul Buzăului.

Construcția acesteia a început tare demult, pe la secolul al XIII-lea, chiar de către cavalerii teutoni, ce au înălțat biserica, dar a durat până în secolul al XV-lea, când au fost ridicate zidurile de apărare de către localnicii germani. Adăugiri și restaurări s-au mai făcut până în secolul al XVII-lea. În 1993 s-au inoit acoperișurile și s-au amenajat expozițiile permanente.

Planul cetății în cele câteva secole de construcție se poate vedea pe câteva scuturi simbol dispuse pe zidurile acesteia, în prima incintă. Șanțurile de apa nu mai există.

Când am pătruns în interiorul cetății, după ce am trecut de pima poartă și de gangul boltit de la intrare, lung de aproximativ 30 de metri, am dat peste prima incintă, nu înainte de a ne înfricoșa puțin de grătarul din lemn căptușit cu săgeți din fier la marginea de jos (o hersă glisantă din lemn armat), care să ne sugereze rolul de apărare pe care îl avea cetatea. M-am speriat un pic la gândul că ar putea cădea peste noi!

A două incintă, cu un diametru de 80 de metri, înconjoară biserica cu un zid gros de vreo 4 metri, înalt de 12-14 metri, întărit de bastioane cilindrice, realizate la ordinul regelui Sigismund de Luxemburg. Ne-am tot învârtit noi de câteva ori în cerc până am reușit să cuprindem totul cu privirea.

Ce m-a frapat, față de alte cetăți, au fost camerele numerotate și dispuse pe 2-4 nivele care căptușeau zidul la interior, la care aveai acces prin scări din lemn și care foloseau ca loc de refugiu (să fi fost vreo 300). În același timp, când era liniște și pace, acestea erau folosite pentru provizii, evident, ale celor care le dețineau din sat. Şi depozit de arme au fost la un moment dat.

Am mai văzut și guri de tragere foarte strâmte, pe drumul de strajă, înalt de 10 metri și lung de 800 de metri. Am încercat eu să fac poze prin ele dar nu mi-au ieșit prea clare. Aici existau și jgheaburi de turnare a smoalei. Brr!

În acest ansamblu destinat morții, se află așa numită “orga a mortii”, o scândură groasă ce pivota în jurul unui ax din fier, având țevi de tragere, ducând astfel la un foc continuu!

Într-o altă clădire a cetății era amenajată o școală, cu tăblița de scris și numărătoare, iar băncile din lemn vechi mi-au adus aminte de anii copilăriei.

În spațiul muzeal am văzut câteva unelte de rotar și dogar din judeţul Sibiu (barde, uluci, șublere din lemn, clești, cuțite), precum și un război de țesut din judeţul Alba, folosit la prelucrarea lanei, inului și cânepii.

Biserica evanghelică

În micuță biserică din piatră am descoperit un altar triptic gotic care reprezintă cea mai veche piesă din țară ce a fost pictată pe ambele părți (1850-1860). Personajele biblice au capul împodobit după portul săsesc din zonă. Bisericuța este simplă, decorată doar cu câteva covoare vechi. Doar acestea și amvonul pictat dau o pată de culoare, pe lângă altar, bisericii.

Construirea bisericii în stilul gotic burgund se datorează faptului că regele Bela al IV-lea al Ungariei, ce stăpânise la un moment dat locul, a cedat-o unei mânăstiri din Burgundia, călugării finalizând construcția. Încă se mai țin slujbe în biserică!

Adevărul este că atunci când ajung în astfel de locuri cu cetăți fortificate rămân mută. Atât de ingenuozitatea construirii lor, cât și de modul în care acestea erau folosite. Se pare că mintea umană nu încetează niciodată să ne uimească!

De reţinut:

• Adresa: Strada Pietei nr. 2, Prejmer, judeţul Braşov
• Program de vizitare: 1 Mai – 31 octombrie (marţi- vineri 9.00-17.00, sâmbătă 9.00-15.00); 1 Noiembrie – 1 Mai (marţi-sâmbătă 9.00-15.00)
• Taxă de vizitare: 8 lei/adult şi 4 lei/student sau elev
• Prejmer este gazda unui Festival al Clătitelor, ce se desfăşoară în luna februarie, Faschingul, o sarbatoare populară ce simbolizează trecerea de la iarnă la primavară…