Ceramica de Rodos, veche tradiție elenă
Întotdeauna am fost fascinată de tradițiile pe care le întâlnesc cu fiecare regiune pe care o vizitez în România sau oriunde în lume. Mai mult decât atât, îmi place să fac comparații, să fac asocieri, să găsesc, eventual, un liant care să lege obiceiuri asemănătoare în culturi diferite.
Astfel, vizitând o bucățică din insula Rhodos, am avut prilejul să merg la o fabrică de ceramică și am încercat să descopăr deosebirile de fabricație și design față de ceramica noastră sau de cea toscană, pe care le știam destul de bine.
Rhodos cunoaște o tradiție de sute de ani în fabricarea ceramicii și chiar a păstrat modele folosite încă din timpuri străvechi. Spre deosebire de ceramica de Horezu, culorile folosite de rhodieni sunt vii, predominând albastrul, culoare pe care o întâlnim, totuși, și la ceramică noastră. Motivele folosite cu precădere sunt floarea de rodie și cerbul stilizat.
Nu numai că întâlnim vaze, farfurii, tăvi și obiecte decorative din ceramică peste tot prin magazinele grecești din Rhodos, dar putem să le cumpărăm chiar de la fabricile care sunt răspândite prin insulă.
Noi am vizitat fabrica Ibiscus Ceramics, aflată în apropiere de Aeroportul International Diagoras din insula Rhodos, in satul Paradisi, dar si in apropiere de stațiunea Ixia, unde am fost cazați în prima parte a sejurului. O fabrică imensă sau mai bine zis un depozit imens de obiecte din ceramică, având în vedere că micul atelier aflat în interior nu ocupă o suprafața prea mare.
In aceasta fabrica lucreaza, deja, a doua generatie de mestesugari ceramisti. Aici ni s-a explicat procesul de fabricație al ceramicii, din care am reținut:
- farfuriile se fabrică cu ajutorul unei mașinării, procesul fiind semiautomat
- lutul se introduce în aparat, ieșind un sul de lut în formă de salam
- sulul se taie bucăți și acestea se mulează pe o farfurie din ghips pentru a lua forma dorită
- farfuriile se introduc în cuptor la 1000 de grade Celsius
- după coacere se aplică o glazură pe ele
- farfuriile sunt arse de 4 ori, schimbându-se culoarea prin ardere și aplicarea glazurii, de la crem la alb
- între coaceri, farfuriile se odihnesc și 3 zile
- se aplică modelul cu un instrument, după care se umple cu culoare
- celelalte obiecte se realizează manual, cu roata olarului
- glazura conferă luciu
Meșterul ne-a arătat și Paharul lui Pitagora ca să ne amuze și să ne intrige, relatându-ne povestea lui. Se spune că acest pahar a fost realizat de însuși Pitagora, scopul acestei invenții fiind acela de a conferi măsură băuturii sau chiar împărțirea corectă a acesteia. Astfel, Pitagora a marcat pe interior un nivel până la care se putea turna apa în pahar. Având în interior o coloană cu un orificiu la bază, băutura curge din pahar dacă acesta este umplut peste măsură!
Acum chiar îmi pare rău că nu mi-am achiziționat și eu o astfel de cupă, însă prețurile din fabrică erau destul de piperate, față de cele practicate în diversele magazine. Paharul, dacă nu mă înșel, sărea de 15 euro.
Ca motive aplicate pe farfurii ori obiectele decorative am văzut cerbi, bărci, peisaje cu Grecia, stele stilizate, păuni, flori stilizate, personaje mitologice, zeități, ramuri de măslini.
Ceramica pentru rhodieni e la mare căutare, am văzut și tablouri făcute din ea ori placutele cu numerele de la casă sau al camerelor de hotel.
Vă invit ca la o eventuală vizită în insula Rhodos să admirați piesele din ceramică și chiar să va achiziționați măcar una, dacă nu chiar să vizitați o astfel de fabrică. Va veți întoarce cu puțin din istoria insulei cu voi!
Uau sunt impresioanata atat de imagini, cat si de articol. Frumos subiect, ce arata cat de bine cunoasteau vechii traci olaritul.