Catedrala Patriarhală din Veliko Tarnovo, modernism sau blasfemie?

Am pornit spre Veliko Tarnovo, fosta capitală a Imperiului vlaho-bulgar, un oraș aflat la numai 180 de km de București și prin care trecusem cu ani în urma iîn drumul meu spre Grecia, fară să cunosc prea multe amănunte, dar cu dorința aprinsă de a-l vizita.

Orașul este superb și păstrează încă acea patină medievală care îl face atât de căutat de turiști. Unul dintre obiectivele turistice vizitate de mine în Veliko Tarnovo a fost Catedrala Patriarhal㠏Înalțarea Domnului, aflată pe dealul Tsarevets, denumire căpătată în secolul al XI-lea și până la distrugerea sa în 1393, când a fost asediată Cetatea. Inițial, pe locul în care a fost ridicată, a funcționat o bazilică romană, prin secolele V-VI.

Pentru a o vizita am intrat în interiorul zidurilor Cetății Tsarevets sau mai bine zis a ruinelor acesteia, trecând peste raul Iantra și pășind agale pe drumul pietruit ce te duce la Catedrală și întreg complexul muzeistic.

Înfățișarea actuală se datorează refacerii sale și înălțării Turnului Clopotniță, dar și adăugării pridvorului, în timpul domniei Țarului Ioan Alexandru al Bulgariei.

Reconstruită integral în perioada anilor 1978-1981 din piatră și cărămidă, catedrala actuală are 26 de metri lungime și 12 metri lățime. Cu zidurile ce o înconjoară, catedrala pare ca o cetate însăși.

Dacă ne minunăm de aspectul unor construcții actuale, mai ales biserici care par să dăinuie de sute de secole, este datorită reconstrucției, refacerii, restaurării și renovării lor permanente, altfel ar fi ruine sau nici atât!

Ce frapează însă, la această catedrală, care și-a păstrat și astăzi denumirea căpătată cu secole în urmă, deși aici nu se oficiază slujbe religioase, sunt frescele și mozaicurile din interior ce reprezintă momente importante ale istoriei medievale a poporului bulgar, picturi realizate de Teofan Sokerov în 1985.

Stilul modernist al acestora au determinat ca biserica să nu fie resființită, însă tocmai acest aspect intrigant duce la un adevărat pelerinaj de turiști curioși să o vadă.

După ce am urcat treptele ce duceau spre biserică, destul de abrupte, am rămas pur și simplu șocată și în același timp fascinată de pictura interioară. Așa zis-ul altar este și el cu totul atipic și nu există nici catapeteasmă.

Imaginea centrală ce ar vrea să o reprezinte pe Fecioara Maria cu pruncul, dar care seamană, mai degrabă, cu o pictura renascentistă, este flancată de lumânări stilizate din metal și sticlă.

Figurile gigantice reprezentate de pictorul modernist nu te duc cu gândul la personaje biblice, în niciun caz. Rămâi pur și simplu consternat de durerea ce răzbate din toate unghiurile ca o suferință dusă la paroxism, totul creând senzația că ai pășit în infern.

Atmosfera este apăsătoare, sufocantă și, deși îți dorești să ieși cât mai repede din biserică, parcă o ață invizibilă te trage înapoi, în mijlocul acelor figuri ce par să strige sfârșitul lumii cu fiecare scenă impregnată pe pereții reci ai edificiului.

Pe alocuri, pare să se mai păstreze voit din pictura veche bizantină, poate unde pentru a nu pierde semnificația ortodoxă a bisericii ori pentru a rămâne ca mărturie peste veacuri.

Catedrala adăpostește și rămășițele pământești ale patriarhilor Ioachim I, Macarie și Ioachim al III-lea, păziți, practic, pentru eternitate, de acei îngeri și demoni, care își plâng chinul la nesfârșit.

O panoramă deosebită a orașului se poate vedea din Turnul Catedralei, unde ne putem urca cu liftul. Un oraș pe care îmi doresc sa îl revăd curând și sa cutreier mai mult pe străduțele sale înguste și înțesate de ateliere și mici magazine de artizanat în care olari, cioplitori sau alți meșteri populari te îmbie cu produsele lor realizate cu atîta migală.

De reținut:

• În Veliko Tarnovo puteți ajunge în 3 ore și jumătate pe traseul București-Ruse-Bjala-Veliko Tarnovo.
• Pentru a vizita tot orașul vă puteți caza la prețuri decente, iar mâncarea este foarte bună și ieftină.
• În apropiere se află satul tradițional albanez Arbanassi, cu case din piatră și lemn, asemănător cu Nessebar-ul vechi, așa că aveți ce vizita.
• Pentru vizitarea bisericii plătiți biletul de intrare în Cetate (5-6 leva), iar pentru a vedea panorama orașului din liftul aflat în interiorul turnului Catedralei, trebuie sa plătim 2 leva. Copii sub 7 ani au gratuitate.