Casa Comana, un loc de poveste în apropiere de Bucureşti

Impresii despre Casa Comana

Călătorului îi stă bine cu drumul, așa zice o vorbă veche din români și este cât se poate de reală dacă țin cont că anul 2014 l-am început în forță în materie de călătorii!

Intenția nu a fost aceea decât de a ieși puțin din casă la o gură de aer proaspăt și cum ne doream de multă vreme să ajungem la biserica din Drăgănescu pictată de parintele Arsenie Boca, am purces la drum chiar în a doua zi a anului, fiind destul de aproape de București.

Astfel, am ajuns la biserica ce poartă hramul Sf. Nicolae, trecând Argeșul și Neajlovul, spre Comana, a cărei pădure face parte din ce a mai rămas din Codrii Vlasiei. De acolo, auzind câțiva vizitatori că doresc să viziteze Mănăstirea Comana, ce are o mare însemnătate pentru români, am mers și noi, că tot eram la câțiva kilometri de ea.

Ei bine, aici începe cu adevărat magia…De pe indicatoare am reușit să desprindem și unul ce ne îndruma spre Casa Comana, un domeniu mai bine zis, destul de atractiv, despre care soțul meu văzuse un reportaj la televizor cu câteva zile înainte și chiar îmi spunea că trebuie să ajungem primăvara cu copiii acolo, că au parc de aventură, lac și așa mai departe.

Când s-a văzut atât de aproape de ceea ce îl încântase, a zis că neapărat trebuie să mergem să bem măcar o cafea și să vedem cu ochii noștri cum arată înainte de a lua și copiii, aşa că am acceptat să facem o vizită.

Am văzut înainte Biserica Comana, tare frumoasă și am admirat-o din toate unghiurile. Biserica îl are drept unul din ctitori pe Radu Șerban (mare paharnic al lui Mihai Viteazu), înlocuind-o pe cea din lemn ridicată chiar de Vlad Țepeș, ucis în apropiere și poate chiar înmormântat aici. Momentan este în renovare întreaga mânăstire, dar cred că va fi superb când va fi totul terminat.

După vizitarea bisericii ne-am îndreptat spre Casa Comana, aflată destul de aproape, chiar pe malul lacului și vizavi de Pădurea Comana. Trecem pe lângă hotel căutând un loc de parcare și ajungem chiar în dreptul parcului de aventură, parcând în interiorul acestuia, lângă Salonul din Pădure.

Trebuie să fie superb când e totul verde! Acum era ceată, nu era nici zăpadă, nici plantele la viață, dar puteai vedea dincolo de capriciile vremii.

Ne-am dus apoi spre lac, trecând pe lângă Pivnița Marelui Paharnic și pe lângă ponton și am intrat în restaurant prin terasa acestuia.

Înăuntru ne-a întâmpinat o atmosferă caldă, de poveste, cu focul trosnind în şemineu! Parcă am fi fost în casă unor boieri…Am fost încântați de elementele arhitecturale tipic românești cu accente folclorice foarte delicate pe care le-am surprins ici-colo, de la picturile florale din tavan până la cele câteva obiecte din ceramică și pernuțele decorative având  ca simbol cocoșul care este și protagonistul celei mai gustoase și căutate ciorbe de pe aici!

După cum aveam să aflu, din localitățile aflate în jurul Comanei s-au ridicat mari familii de boieri dregători, cum ar fi neamul Grădiştenilor, dar și Craioveştilor, care ni l-a dat pe Radu Șerban, a cărui fiică cea mare s-a căsătorit cu fiul lui Mihai Viteazul, Nicolae Pătrașcu, iar cea mică, Elina, s-a căsătorit cu postelnicul Constantin Cantacuzino, dând naștere familiei Cantacuzinilor munteni.

Coincidența a făcut ca ...boierii să ne aștepte acolo zâmbitori, soțul recunoscându-l la masă chiar pe cel care vorbise cu atâta patos de Casa Comana în reportajul de la televizor și care ne “adusese” practic aici.

Foarte ospitalier, dl. Gelu Palamaru, care deține acest domeniu și care este foarte interesat de istoricul zonei, aducându-la la lumină, văzându-ne că admirăm restaurantul, a fost destul de drăguț să ne povestească personal despre Comana, de hotel și de celelalte facilități ale întregului resort.

Chiar mă bucur că s-a întâmplat așa, pentru că pe lângă impresia personală pe care ne-a lăsat-o întreg stabilimentul, am reușit să aflăm anumite amănunte direct de la sursă ï

Încă de la recepție, hotelul te întâmpină cu tradiția locului, cu elemente artizanale decorative care se îmbină armonios, cu un covor cusut manual, dar și cu bujorul românesc care este un simbol al Comanei, ocrotit în rezervația naturală și pe care îl regăsim pictat chiar pe soba din living că să nu îl mai menționez pe papagalul Fane care este mascota locului și preferatul copiilor.

Un loc primitor, atât pentru romantici, cât mai ales pentru familiile cu copiii, datorită facilităților special create pentru acestea, precum parcul de aventură potrivit întregii familiei, locuri de joacă, echitație și multe altele.

O dugheană ne așteaptă să cumpărăm câteva suveniruri cu simbolurile locale puse în valoare, pictate chiar în atelierul acestui domeniu, dar și cărți cu istoria Comanei, inclusiv a Mănăstirii cu același nume, interesantă fiind cartea “Domni și boieri, Craioveşti – Basarabi, Cantacuzini și Drăculeşti în legătură cu zona Comanei”, a lui Constantin Rezachievici, din care am obţinut informaţiile istorice, aşa că vă recomand să o cumpăraţi, este o carte unică în peisajul istoric.

În zona scărilor sunt răspândite cinci vitralii ce reprezintă păsări numai din Delta Neajlovului, cum ar fi raţa și gâsca sălbatică.

Cu drag auzim povești interesante care nu fac decât să ne atragă mai mult și să ne demonstreze că nu am ajuns întâmplător aici, un loc în care îmi doresc să îmi aduc copiii pentru a se bucura din plin de tot ceea ce reprezintă.

Etajele numerotate cu bujori, nu cu cifre, sunt denumite după ctitorii Sfintei Mânăstiri Voievodale Comana, iar camerele au și ele câte o denumire, una dintre ele primind chiar numele lui Vlad Țepeș ori Ion Vodă Basarab sau Șerban Cantacuzino, în interiorul acestora regăsindu-le portretele.

Dacă vrei să te relaxezi, ai la dispoziție un mic centru Spa cu jacuzzi, saună, dar și câteva aparate de fitness. Asta să te ajute atunci când e vremea urâtă afară, căci altfel nu ai putea sta înăuntru nici dacă ai vrea…

Primăvara și vara trebuie să fie o minunăție să privești lacul și mica deltă formată din apele Calniştei și Neajlovului care se vede în zare, admirând și noi lebedele când am venit.

În camere ești întâmpinat cu cărțile cu monografia Comanei și a bisericii, domnii și boierii zonei, dar și despre Vlad Țepeș, puternic legat de acest loc, cărți pe care le poți cumpăra din magazinul complexului. Sincer, în câte hoteluri am întâlnit puse la dispoziţie în camere cărţi care să ne arate istoria locului şi ce putem face în împrejurimi?…

Camerele sunt plăcute, predomină mobilierul din lemn, discret pictat cu motive florale ce se regăsesc și în alte piese, până și la suportul pentru telecomandă care chiar poate fi achiziționat!

Totul degajă o căldură plăcută și te face să nu îți mai dorești să pleci. Noi am ieșit iar afară pentru a merge în Pivnița Marelui Paharnic, unde se pot face degustări de vinuri valahe. Sincer, mi-aș dori o așa … bucătărie, ca prima încăpere din pivniță unde ai senzația că ești acasă, acolo unde e cald și miroase bine…Nu mai zic de dotări, pentru prima data am văzut un adevărat feliator de șuncă, un Berkel original! Aici mi-am adus aminte de vizitele mele la fabricile de brânzeturi și mezeluri din Pastrengo, unde degustam brânzeturi, salamuri și prosciuttto la care ni se recomandau anumite tipuri de vin.

Am încheiat plimbarea noastră pe Pasarela Dorințelor, ferecată cu lacăte ale îndrăgostiților, așa că nu mai trebuie să mergem până la Paris, de unde a fost luat modelul, nici până la Verona ori Florența sau în altă parte…Normal că mi-am pus și eu o dorință și sper din tot sufletul să se îndeplinească!

Pasarela te duce spre Hanul Poștalionului, un tip de han unde în vechime se schimbau caii în drumul dinspre București spre Giurgiu, pasarela făcând parte dintr-un tur de promenadă spre Delta Neajlovului, circuit denumit “Via dell’ Amore”. În viitor se va construi aici și un turn de observație denumit Turnul Dragonului, ce va avea o arhitectură balcanică.

Nu puteam încheia seara care venise peste noi fără o cină romantică care m-a uimit…În fața focului trosnind în şemineu, am gustat o frigăruie fezandată și asezonată cu câteva sosuri demențiale, dar și garnisită cu legume coapte și cartofi cu rozmarin verde din propria Grădină cu Mirodenii. Soțul meu și-a incântat papilele gustative cu o friptură de vacă super fragedă, nu înainte de a mânca o ciorbă fenomenală de porc, cea de cocoș se terminase…Pâinicile de casă aveau gustul pâinicilor de la biserică, atât erau de bune, iar vinul roșu a mers perfect!

Ne-am îndreptat spre mașină admirând liniștea nopții și luminițele ce îmbrăcau Pasarela Dorințelor peste care am trecut din nou. Nu mai vroiam să plec, ăsta e adevărul!

Presimt că voi petrece în acest an câteva momente faine la Casa Comana!

Iată şi filmuleţul care ne-a adus aici:

De reţinut:

Cum ajungi din Bucureşti (39 de kilometri din centru): mergeţi pe DN6 spre Rahova-Bragadiru-Cornetu- Mihăileşti, apoi pe DJ412A spre Adunaţii Copăceni-Comana (dacă vreţi sa ajungeţi mai întâi în Drăgănescu, altfel o puteţi lua pe DN6 spre Giurgiu prin Jilava-1 Decembrie-Adunaţii Copăceni-Comana)

Adresa: Strada Gellu Naum nr. 607, Comana, judeţul Giurgiu

Site oficial: http://www.casacomana.ro

Recepţia

Holul spre restaurant şi camere

Camerele

Restaurantul şi terasa


Pivniţa Marelui Paharnic

Pasarela Dorinţelor



Mai multe fotografii puteti vizualiza pe pagina de facebook.