Bojdeuca lui Creangă din Iaşi, locul în care s-au născut cele mai frumoase povestiri

Iată-mă şi la Bojdeuca lui Creangă din Iaşi, casa în care a locuit marele scriitor între anii 1872 şi 1889, când s-a stins din viaţă, după ce părăsise definitiv cariera de dascăl şi de diacon, fără voia sa. Ce întortocheate sunt căile vieţii şi totuşi simple! Te pregăteşti pentru un drum, fără să bănuieşti, măcar, că un altul te aşteaptă, poate la care nu te gândeai niciodată, poate pe care nu l-ai fi dorit, dar care se dovedeşte a fi scopul vieţii tale pe acest pământ…Oare dacă ai fi ştiut, mai urmai prima cale? Sau poate fără acele începuturi nu ai fi ajuns să descoperi în tine noi calităţi ori să întrezăreşti noi oportunităţi?

Am făcut un scurt popas aici cu ocazia vizitei mele în Iaşi, care, deşi a fost scurtă, de numai o zi, mi-a oferit prilejul de a vizita câteva obiective turistice de marcă ale oraşului, printre care Catedrala “Sfânta Fecioara Maria, Regină” şi Biblioteca Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, declarată una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume.

Pentru a ajunge la bojdeucă, am coborât în vale scările din piatră de râu şi am avut senzaţia că sunt undeva la munte şi nu într-un cartier al unui oraş. Poate unde toamna târzie şi pusese bine amprenta în acest loc.

În această căsuţă de numai două camere şi un antreu, din mahalaua devenită mai târziu cartierul Ţicău, transformată în muzeu memoral în 1918, a fost şi Eminescu, la un moment dat şi nu e de mirare, dată fiind marea prietenie dintre cei doi giganţi ai literaturii române. O casă simplă, în care cei doi au şi locuit împreună o vreme, după ce Eminescu şi-a părăsit gazda la care locuise până atunci. Ce mare lucru să stai împreună cu cineva care împărtăşeşte pasiunea ta pentru scris şi poate că cei doi s-au avut drept inspiraţie unul pe altul ori s-au sfătuit în ale scrisului. Nu întâmplător, în scurta perioadă în care au locuit împreună cei doi titani, au reuşit să creeze cele mai minunate opere ale lor.

Uitându-mă la ferestrele prin care întrezăresc perdele cum se purtau odată, am sentimentul că în spatele lor cineva ne aşteaptă să îi trecem pragul…

Nu am înţeles niciodată cum se putea locui înainte în căsuţe atât de mici, desprinse parcă din poveşti, poate că oamenii erau mai scunzi în acele vremuri, însă Creangă era un bărbat arătos, înalt şi corpolent.

Bojdeuca păstrează oarecum intactă atmosfera de sfârşit de secol al XIX-lea, cu toate obiectele de mobilier şi de decor specifice, ceea ce este un lucru mare, îmi pare rău că nu am reuşit, însă, să o vizităm şi în interior, fiind închisă. Se pare că aici se întâlneau tainic Eminescu şi Veronica Micle, dar cine poate şti cu exactitate?…

Interesant de ştiut că bojdeuca lui Creangă din Iaşi este prima casă devenită muzeu memorial din România. După Casa din Humuleşti, care şi aceea mi se părea micuţă, bojdeuca pare, mai degrabă, o anexă decât o casă de locuit. Şi totuşi, aici s-a stat, s-a dormit, s-a mâncat, s-a trăit, s-a relaxat şi, mai ales, s-a creat şi nu orice, ci poveşti mari, care ne-au bucurat copilăria şi încălzit sufletul…

De reţinut:

• Adresa: Str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, Iaşi