Biserici rupestre: Templul Ursitelor de la Şinca Veche
Nu cred ca exista zona in care sa merg in Romania si sa nu incerc sa explorez toate imprejurimile, descoperind uneori adevarate locuri misterioase.
Asa s-a intamplat atunci cand am fost in zona muntilor Fagaras si am aflat ca exista un templu vechi sapat in piatra si caruia i se mai spune si Templul Iubirii Divine sau Manastirea Sapata in Piatra.
Locul este magic si are o istorie controversata de la paganism la crestinism. Ca a ajungi la acest templu, venind dinspre Sinca Noua, trebuie sa urmezi indicatorul de “Grota”.
Parcarea este generoasa si daca nu este pazita nu este nicio problema, e forfota in jur de lume venita sa viziteze Manastirea Rupestra, alta denumire a templului, se pare ca cea oficiala.
Trecand de crucea din piatra de la baza dealului Plesu, in interiorul caruia este sapat templul, am ramas un pic dezamagita vazand un ceolofan mare ce il acoperea, astfel incat imi scazuse putin interesul, dar am aflat ca nu reprezenta decat o masura de protectie, poate nu tocmai cea mai fericita solutie.
Am patruns si noi inauntru, intr-o atmosfera rece si apasatoare, cu incaperi din piatra scrijelita pe alocuri, cu diverse striatii. In interior, cateva icoane se odihnesc pe o bucata de lespede, alaturi de acatiste si fotografii ori lucruri personale are credinciosilor care au patruns si ei in templu. In nisele din pereti mai gasim acatiste si alte biletele pline, probabil, de dorinti ale celor care le-au pus, cu credinta ca puterile paranormale degajate in templu le vor duce la indeplinire, iar acest lucru se pare ca este posibil daca ai ganduri curate. S-ar putea schimba chiar ursite…
Linistea este apasatoare, respiratia parca ti se opreste in loc si cu cat ramai mai mult inauntru cu atat se adanceste durerea de cap pe care incepi sa o simti dupa numai cateva minute de popas in templu si care nu te lasa toata ziua.
Pe peretii acestuia poti distinge figuri si cruci imprimate, dar si inscriptii ciudate. Figura cea mai reprezentativa duce cu gandul la Isus, iar unii spun ca la Zamolxis. Cateva lumanari lumineaza slab locul. Oamenii nu vorbesc, iar uneori se opresc si inchid ochii. Locul este stramt, incaperile mici. Nu este nevoie decat sa te rotesti si sa cuprinzi totul din jur, incercand sa gasesti acel ceva care te-a chemat inauntru.
Explicatii cu acest lacas gasim inca de la intrare si abia aici am aflat ca pana la urma este sau a devenit un asezamant ortodox-cultural numit « Bucuria Neasteptata », din care mai fac parte Fantana din fata templului, aflata chiar in locul de unde izvoraste apa din stanca, denumita « zvorul Tamaduirii», apele sale fiind vindecatoare, sfiintite in timpul slujbelor religioase, « Troita tuturor sfintilor » ce se gaseste tot in fata Grotei, unde se fac inchinaciuni, Casa calugarilor, dar si Manastirea Buna Vestire.
Cate sute de ani are acest templu? Ce fel de asezare este, de fapt ? Este predacica sau dacica, daca ne luam dupa cristalele descoperite in templu si care se presupune ca ar fi fost folosite de preoti daci ? Cine a pus bazele ei ? A fost de la inceput un loc de rugaciune crestin sau un loc de veneratie pagan ? Este pana la urma o biserica din piatra? Se stie ca are doua altare si este asimetrica, iar in incaperea turn exista o deschizatura pe unde patrunde lumina inauntru. Tot aici se pot vedea semnele Yin si Yang, precum si steaua stilizata a lui David.
Traditia respectata in ziua de astazi si dupa care mai este denumit Templul Ursitelor este aceea ca de Lasata Secului, Schimbarea la Fata, inainte de Pasti si de Sf. Gheorghe, fetele nemaritate isi pot afla ursita. Poate timpul ce trece nestingherit sa certifice daca se vor indeplini dorintele celor care si le pun. In orice caz, o slujba de Inviere aici ar avea un impact fantastic asupra credinciosilor prezenti.
Grota, templu, manastire, oricare ar fi denumirea sub care este cunoscut, locul impresioneaza prin misterul pe care il degaja, iar senzatia pe care ti-o creeaza, ca si cand timpul ar fi stat in loc, te face sa te intrebi daca nu cumva ar trebui sa te opresti si tu din cand in cand si sa asculti linistea din interiorul tau, pe care nu o percepi de zgomotul unei lumi intr-o continua miscare spre nicaieri…
De retinut:
Site oficial: Manastirea Rupestra de la Sinca Veche
Distante utile: 45 de km de Brasov si 22 km de Fagaras; 3 km de la soseaua Sinca Veche.
Templul iniţiatic de la Şinca Veche
Templul este format din două stânci poziţionate pe direcţia vest-est, scena întregului ritual desfăşurându-se spre sud.
Stânca din vest, având rolul de zona profană, prezintă în partea stângă nouă trepte săpate în piatră, care asigurau urcarea spre o a zecea treaptă mai lată, cu rol de platformă pregătitoare. Alte două trepte asigurau accesul spre cel mai înalt punct al templului, o a doua platformă, zona în care se producea iniţierea. De aici, cinci trepte săpate în partea dreaptă a stâncii, asigurau coborârea şi, ocolind stânca, se părăsea locul sacru prin întoarcerea la puctul iniţial.
Stânca din est avea rol de zonă sacră, fiind dedicată Marii Preotese. Pe tot parcursul ritualului, aceasta stătea în picioare într-o zonă special amenajată, sub forma a două degajamente săpate în partea stângă a stâncii din est, prea mici pentru a avea rolul unui tron, dar suficient de late pentru a se putea sta în picioare. Două trepte, săpate de asemenea în piatră, asigurau, prin coborâre, accesul la cele două degajamente.
Cele două stânci sunt separate de un şanţ suficient de accentuat pentru a sugera delimitarea strictă a celor două zone.
Întregul perimetru al zonei consacrată desfăşurării ritualului sacru era luminată de focurile amenajate în patru vetre săpate direct în stânca din zona profană: o vatră al cărui foc lumina accesul la prima scară formată din cele nouă trepte, alte două vetre poziţionate de-o parte şi de alta a platformei de pregătire, ultimul loc aparţinând vieţii profane, înainte de a primi iniţierea, iar ultima vatră asigurând lumina pentru scena centrală a ritualului, momentul în care persoana iniţiată se afla faţă în faţă cu Marea Preoteasă. Ultima vatra, cea mai mare dintre cele patru, este poziţionată astfel încât lumina focului înteţit să orbească, pentru moment, privirea persoanei iniţiate şi astfel, să nu poată privi direct spre Marea Preoteasă.
Şi la Şinca Veche, templul format din ansamblul grotelor şi terasa unde se desfăşura cultul sacru poate să aparţină vremurilor în care timpul era “viu”, controlat şi măsurat cu ajutorul fazelor lunii, iar simbolurile lunare şi cele ale fertilităţii coexistau. În punctul central cel mai înalt al faţadei în care sunt săpate grotele templului se află cioplită în piatră o semilună aflată la primul sau ultimul pătrar. Iar faptul că această imagine se află la marginea accesibila a peretelui faţadei, este foarte posibil să mai existe şi alte simboluri sau imagini acoperite de structura ridicată cu rol de protecţie.
https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-7-templul-initiatic-de-la-sinca-veche