Amintiri din calatorii – Odessa, Kiev, Moscova, Sankt Petersburg si Peterhof
Un an in care sa nu calatoresti si sa nu ai prilejul sa descoperi noi locuri si noi oameni poate parea fad. Fiecare evadare din cotidianul care te inconjoara te rasplateste cu momente unice care mai tarziu vor deveni amintiri frumoase.
Asa mi s-a intamplat intr-o seara in care mi-am adus aminte de o vacanta pe care am petrecut-o in adolescenta mea in fosta Uniune Sovietica. O astfel de calatorie de lunga durata si in locuri asa indepartate pentru mine la acea varsta parea o utopie. Si totusi, a fost o vacanta cat se poate de reala care mi-a lasat amintiri de neuitat.
Pe vremea aceea singurele informatii pe care le puteai gasi despre o destinatie erau in cartile sau ghidurile de calatorie, uneori pe la televizor, daca ne aducem aminte de emisiunile lui Aristide Buhoiu, printre cunostinte si, evident, in agentia de turism.
In general nu plecai cu prejudecati, nu prea stiai mare lucru despre ce urma sa vizitezi si tocmai din aceste motive fiecare astfel de drum era colosal pentru ca absorbeai ca un burete uscat tot ceea ce trecea pe langa tine si prin tine…
Revenind la vacanta mea pe taramuri rusesti, imi aduc aminte de intalnirea cu grupul cu care urma sa plec, la oficiul de “Informatii” din Gara de Nord, locul unde se intalnea toata lumea cand pleca undeva.
Singura noastra pregatire a fost sa achizitionam niste ruble, atatea cate aveam voie, pentru a cumpara nici noi nu stiam ce, dar sa avem la noi.
Trenul mi s-a parut tare diferit de al nostru, atunci am vazut pentru prima data un vagon de dormit clasa a 3-a cred, fiind plin cu vreo 20 de paturi, pe langa care treceam ca sa ajungem la vagonul restaurant. Acolo m-a ochit un rus Sasha, care a venit ulterior in vagon dupa noi sa socializeze…
Am fost un grup tare compact, eram cea mai tanara si am mers insotita de tatal meu, in rest toti erau maturi. Mi-au placut doua profesoare de engleza cu care ne conversam mereu si ghida noastra care a fost de milioane. De atunci mi-am spus ca voi ajunge ghid si chiar daca au trecut ani multi, nu m-am lasat pana cand visul meu nu s-a concretizat…Putem fugi de responsabilitati in viata, dar nu putem fugi de noi insine! Intr-o zi, ceea ce ne dorim cu adevarat de ani buni se va indeplini…
Revenind la poveste, drumul cu trenul a fost tare placut. Eram intr-o cuseta de patru persoane si pot spune ca ne-am odihnit bine. Atunci am vazut pentru prima data mere mari si rosii curate si frumoase, pe cand ale noastre erau mici si pricajite…
Desi am oprit in Chisinau, nu am coborit din tren, una dintre destinatiile noastre fiind Odessa. Aici a fost o oprire scurta, doar pentru a vizita un muzeu. Atunci am vazut pentru prima data o mumie adevarata!
A urmat Kievul, unde am si inoptat, un oras verde si ozonat, de unde ne-am indreptat spre Moscova cu avionul. Pentru intaia data am zburat la asa inaltime cu un avion, experienta mea rezumandu-se la zboruri in tara.
In Moscova am vizitat Muzeul Panoramic Borodino, deschis in 1962 pentru a comemora batalia din orasul cu acelasi nume, dintre trupele lui Napoleon si cele rusesti, sub comanda faimosului general Kutuzov, care are bustul expus la intrarea in muzeu.
Pictura de aici este fenomenala, o pictura circulara cu o lungime de 100 de metri si inaltime de 15 metri, care ilustreaza scene din timpul bataliei. Autorul: Franz Roubaud. Cum sa nu imi ramana in minte acest muzeu, cand pictura se completa cu scene reale dispuse in afara ei si cu care facea un tot unitar? In muzeu mirosea a fum si iarba arsa si nu stiai daca lemnele fumegande din fata ta erau reale sau doar imagini pe panza…
Nu am ratat Piata Rosie cu Cetatea Kremlin si mausoleul lui Lenin, mai viu ca niciodata…Am stat cateva ore la coada pentru a-l vedea, dupa care am vizitat Catedrala Sf. Vasile, cea cu 9 turle ridicate in cinstea unei batalii contra tatarilor.
Moscova m-a fascinat…Noaptea era plina de lumini si noi acasa mai aprindeam o lumanare ca sa nu consumam curent, daca lumina nu era cumva intrerupta…Casete luminoase peste tot, magazine..Unde eram?…
Muzeul Ermitaj a fost, insa, cel care m-a cucerit total! Un palat compus din cladiri construite in stil baroc, reconstruit si restaurat in timp, cea care a hotarat construirea sa ca resedinta pe langa Palatul de Iarna fiind Ecaterina cea Mare. Ce nu am vazut aici….O zi intreaga ne-am foit printre antichitati grecesti, romane, opere de arta ale pictorilor si sculptorilor celebri. Poate de aceea mi-a ramas in suflet Leningradul, acum Sankt Petersburg. Am vazut picturi ale lui Rafael, Da Vinci, Rubens, Van Gogh, Monet, Picasso, Cezanne, Gauguin, Matisse, Rembrandt, Van Dyck, dar si o sculptura a lul Michelangelo.
Nu am ratat nici Peterhof (Petrodvorets) cu frumusetea gradinilor si fantanilor sale si nici momentul in care mi-am strecurat degetele in Marea Baltica…Nici metroul cu statiile sale ca niste palate, liniile suprapuse, scarile rulante interminabile, dar trenurile arhaice si cu usi din lemn.
Nu am sa uit cand m-am pierdut prin Moscova de tatal meu si totusi am reusit sa ajung la hotelul Cosmos unde eram cazati, receptiile de pe fiecare etaj, lifturile pentru etaje cu sot si etaje fara sot sau camasa care a zburat de la etajul 20, ori mancarea imbelsugata de la hoteluri cu n feluri de paine si limba in aspic… Nu uit nici cum alergam sa ne facem cumparaturile din “Mol”pentru a veni acasa cu blugi si parfumuri.
Daca nu as fi fost la un eveniment care sa imi aduca aminte de toate acestea, nu as fi depanat momente dragi mie.
Au trecut ani, dar amintirile din calatorii raman si ne fac viata mai frumoasa, mai bogata. Amintirile ne mangaie atunci cand nu putem sa o luam din loc si ne hranesc pentru calatoriile viitoare!
Pe voi nu?…
Și eu mă gândesc de multe ori ce norocoși suntem acum cu internetul. La prima mea ieșire din țară, în ’99, m-am dus nepregătită pentru ce aveam să vizităm: un tur de 10 zile cu autocarul prin Italia. Îți dai seama ce de obiective au fost de vizitat.