Acasă la Nabab: Castelul Cantacuzino din Buşteni

La poalele muntelui Zamora se odihneşte un castel de poveste: Castelul Cantacuzino

Castele, cetăți, palate, fortărețe, toate au fascinat istoria de-a lungul timpului indiferent de momentul construcției lor. Unele au rămas încă în picioare, altele sunt ruine, ori au fost restaurate, cum este și cazul Castelului Cantacuzino din Bușteni.

Indiferent care a fost scopul construirii lor, defensiv, de opulență, de mândrie, de invidie ori de plăcere, acestea au un farmec aparte și ne atrag fără doar și poate, cu atât mai mult cu cât beneficiază de o poziționare de excepție ori de un cadru natural fermecător.

Dacă ar fi posibil aș face un tur al tuturor castelelor lumii și aș locui câte o zi în fiecare, acolo unde s-ar putea, pentru a intra în atmosfera și spiritul în care au fost înălțate.

Poate că în România anilor de dinainte de Revoluție și poate și acum, cel mai celebru castel era Castelul Peleș din Sinaia. Ușor, ușor, un alt castel aflat destul de aproape și de care se leagă niște fire invizibile de cel dintâi, devine din ce în ce mai cunoscut: Castelul Cantacuzino din Bușteni.

Spun asta pentru că puțină lume știe că unul dintre posibilele amplasamente ale Castelului Peleș a fost chiar pe locul unde strălucește astăzi Castelul Cantacuzino…

Castelul se află chiar la intrarea în stațiunea Bușteni, pe partea dreaptă, dacă venim dinspre București, la poalele muntelui Zamora, pe strada cu același nume.

Poziționarea acestuia este una excelentă, intrarea pe domeniu este somptuoasă, cu poarta din fier forjat ce te duce pe o alee cu brazi înalți, senzația imediată fiind aceia că ai pătruns pe locul unei reședințe boierești.

Privind în jurul Castelului Cantacuzino imaginea este spectaculoasă. Fântâni arteziene, grota artificială și Vârful Caraiman din Munții Bucegi  cu Crucea Eroilor ce se vede în zare și care a intrat în Cartea Recordurilor, nu fac decât să îți confirme, dacă mai era nevoie, că locul ales este unul ideal și că s-a profitat din plin de asta.

Castelul Cantacuzino este construit în stil neoromânesc din piatră și cărămidă și a fost inaugurat în anul 1911, curțile acestuia fiind pavate cu piatră. Arhitectul care și-a pus amprenta asupra acestuia este nimeni altul decât Grigore Cerchez care a adus o contribuție de marcă și Palatului Cotroceni.

Dacă nu am știut de el până acum câțiva ani a fost datorită faptului că acesta a fost introdus în circuitul turistic abia în 2010, după ce a fost cumpărat de un grup de investitori de la Ioana, din ramura Grigore a Cantacuzinilor, una dintre nepoatele Nababului.

De altfel, geneaologia acestora poate fi studiată în holul de intrare în castel, ce dă spre pavilionul central și cel de serviciu, amintindu-mi de arborele genealogic al Habsburgilor, văzut pe holurile Palatului Schonbrunn din Viena.

Înainte de a fi deschis pentru turiști, Castelul Cantacuzino a funcționat ca sanatoriu pentru cei din MI. Amprenta spitalului se vede clar în vopseaua verde ce acoperă pictura inițială a pereților (sper că la restaurarea din interior să fie îndepărtată). După scrijeliturile făcute chiar de către restauratori prin unele locuri am putut remarca stilul brâncovenesc.

Castelul Cantacuzino este compus din:

• patru corpuri, respectiv două pavilioane
• o vilă
• o capelă

Pe frontispiciul castelului stă scris: Eu Gheorghe Gr. Cantacuzino, cu soția mea Ecaterina, născută Baleanu, clădit-am acest castel întru amintirea străbunilor și pentru adăpostul urmasilior”.

Ușa prin care se face accesul în castel este ornată cu vitralii, ca și ferestrele, fiind aduse din Italia. Nu numai vitraliile te farmecă, dar și ușile în sine, care sunt lucrate din lemn de stejar, sculptate cu motive vegetale, înfrumusețate de feroneria bogat ornamentată.

Deasupra porții de la intrarea destinată turiștilor (altădată am intrat pe cea principală) regăsim blazonul familiei Cantacuzino cu vulturul bicefal, dar și blazoanele provinciilor istorice ale României. Din hol, pătrundem printr-o ușă cu vitralii într-un alt holişor în care am zărit trei jilțuri decorate cu crucea celtică (3 pe fiecare) ce se odihneau pe podeaua executată în mozaic.

Scara de marmură de Carrara cu balustrada din fier forjat ne conduce spre primul nivel unde se află un hol central. Plafoanele au grinzi fiind asemănătoare castelelor vizitate de mine în Cehia.

În bogăția coloristică a saloanelor și strălucirea vitraliilor, o notă aparte o dau șemineele executate din piatră albă cu încrustații, ornamentată cu mozaicuri viu colorate.

Holul de Onoare este absolut uimitor! În registrul superior sunt picturi votive ce îi reprezintă pe membrii de vază ai familiei Cantacuzino, picturi ce au fost acoperite cu o pânză atunci când Castelul era spital. În partea opusă zărim vitralii cu aceeași sau alți membri a familiei, deasupra ferestrelor aflându-se o colecție heraldică unică în România, care reprezintă blazoanele familiilor de boieri ce au legături de rudenie cu familia Cantacuzino.

Pe peretele cu șemineul ce se află în Holul de Onoare există cinci casete goale, unde ar fi trebuit să fie tot portrete ale Cantazuzinilor, însă pictorul nu a avut imaginile lor pentru a-i picta și au rămas nepictate.

Candelabrul din Holul de Onoare sau Sala de Bal, cum i se mai spune, este cel original, ca și parchetul.

Am urcat la următorul nivel unde se află Salonul Ardelenesc, chiar deasupra Holului Central, dar aici ușile nu mai sunt cele originale (doar mânerele, la o parte din ele), ci simple din lemn.

De aici am pătruns în balcoanele care dau spre Sala de Bal și am putut vedea și mai bine portretele Cantacuzinilor. Din balcoane puteai intra în alte trei încăperi mai mici, compartimentate astfel dintr-una mare, folosită pentru a depozita arhiva fostului spital.

Nu mai există, însă, nimic din mobila originală, doar încăperi aproape goale…Castelul pare astfel oarecum pustiu, așa este fosta casă a lui Mozart din Viena, complet lipsită de mobilier. Mi-ar fi plăcut să fie reconstituită atmosfera de odinioară.

Poate tocmai lipsa mobilierului permite acum organizarea de nunți, concerte și alte evenimente la castel, participând şi eu, de exemplu, la Criteriul Primei Zăpezi, un eveniment care a inclus şi vizitarea Castelului Cantacuzino, unde am participat şi la o conferinţă.

Măreția Castelului Cantacuzino din Bușteni, cu parcul și pădurea de brazi din spate, întreg domeniul de peste 800 de hectare nu se compară nici pe departe cu măreția fostului proprietar, considerat cel mai mare latifundiar din țara noastră la vremea respectivă.

Grigore Cantacuzino nu a putut, însă, să se bucure prea mult de castel, încetând din viață la doi ani după inaugurare.

Iubitorii de suveniruri pot cumpăra obiecte inscripționate cu Castelul Cantacuzino chiar în incinta acestuia.

Afară m-am dus spre bisericuța din lemn care a fost construită pe locul alteia mai vechi ce data din 1800.

Pentru cei care doresc să meargă pe urmele Cantacuzinilor, mai sunt și alte Palate Cantacuzino, unul în București (Muzeul Național “George Enescu”), dar și unul în Florești (devalizat și degradat), ambele palate construite după planurile arhitectului Ion D. Berindey ce s-a inspirat după Palatul Micul Trianon din Franța.

Din suflet vă invit să vizitați Castelul Cantacuzino din Bușteni! Alocați-vă mai multe ore și la ieșire opriți-vă în Cafeneaua Nababului pentru a vă imagina cum era odată…

De reținut:

• Adresa: Strada Zamora nr. 1, Buşteni
• Program: zilnic, între orele 10.00-18.00 (sâmbătă și duminică până la 16.00)
• Tarife: 20 ron/adult, 15 ron/pensionar și student, copiii au preț redus sau gratuitate, în funcție de vârstă
• Taxă foto : da, în funcție de anumite criterii (scrie pe panoul de la intrare)
• Alte atracţii turistice în zonă: Mănăstirea Caraiman, Escapade Adventure Park – Zamora

Notă:Fotografiile surprind mai multe anotimpuri la castel…