Viscri – Cetatea şi Biserica fortificată

Spuneam în povestea mea cu satul Viscri că am reuşit să prindem o oră de vizitare a Bisericii Fortificate.

Am păƒtruns în curtea Cetății, destul de micuță, dar ale cărei ziduri adăpostesc Biserica evanghelică, urmând să încercam a ne orienta singuri, nefiind disponibil niciun ghid.

IMG_0432

Broșuri cu Transilvania și bisericile fortificate erau puse spre vânzare la intrare, dar și poze din timpul ultimelor restaurări. Nu lipsesc fotografiile cu prințul Charles. 

IMG_0437Pe locul actualei Biserici Fortificate s-a aflat o biserică de dimensiuni mai mici, ce a fost ridicată la începutul secolului al XII-lea. De-a lungul timpului, aceasta a fost îmbogățită cu turnuri de trei, respectiv patru etaje (1630 și 1648), dar și restaurată periodic, inclusiv cu bani obținuți din donații de la bisericile evanghelice de pe teritoriul Transilvaniei, așa cum se menționează în datele istorice ale cetății.

IMG_0460Biserica fortificată de la Viscri nu este o biserică de dimensiuni mari și nici nu are o valoare arhitectonică deosebită, dar dezvăluie modul de viață și tenacitatea locuitorilor acestui sătuc parcă uitat de lume,  istorisindu-și povestea atunci când pătrunzi în el.

IMG_0441Pe podeaua bisericii, un covor roșu înflorat se oprește în fața altarului. Simplitatea satului se răsfrânge și aici unde numai Icoana viu colorată de la altar se ridică deasupra celorlalte decoruri cu picturi șterse de vreme. Să nu uit de bibliile roșii că focul care odihneau în spațiul destinat corului.

IMG_0448IMG_0479IMG_0472Am urcat într-unul din turnuri. De la înălțimea lui puteam vedea acoperișurile cetății și satul ascuns în pădurea verde. O liniște plăcută și moale ne îndeamnă la visare. Aici chiar locuiau oameni…Fără mijloace de transport, fără mall-uri, fără agitația urbană. Mă întrebam dacă aș putea trăi și eu așa… Urcăm în vârful turnului pe niște scări destul de vechi și șubrede.

IMG_0470IMG_0471IMG_0458IMG_0459

În muzeul din incintă se află expuse unelte folosite în gospodărie de sași, piese de mobilier, cufere ale breslelor. În același timp, în încăperile muzeale găsim costume bărbătești și femeiești tradiționale. Un pat acoperit de o învelitoare brodată peste care odihneau șase perne m-au întors în timp aducându-mi aminte de camera bunicii mele…

Am ieșit goniți de doamna care avea grijă de cetate, ce se grăbea să ajungă la masă. Acolo se respectă ora de masă…

IMG_0489

IMG_0486

Întorcăndu-ne spre mașină nu am putut să nu ne oprim la o casă care ne îmbia cu un afiș pe care scria Cafe Arte, cu gândul să bem o cafea. Cât de inventivi pot fi oamenii și ce inedit pot promova și atrage turiștii, voi vorbi în ultima poveste despre Viscri….

Până atunci, va invit să vă delectați cu câteva fotografii!

IMG_0439IMG_0444IMG_0445IMG_0451IMG_0455IMG_0453IMG_0476IMG_0484IMG_0490IMG_0492

Monica Anghelovici

Specialist în turism şi blogger de travel, îmi place să călătoresc şi să povestesc despre locurile şi atracţiile turistice vizitate de mine pentru a ajuta şi alţi călători în planificarea vacanţelor, dar şi să fiu la curent cu cele mai noi tendinţe din turism, participând la cele mai noi evenimente din industria de travel.

You may also like...

10 Responses

  1. Daiavedra says:

    Am si eu niste poze interesante din Viscri facute anul trecut intr-o calatorie cu motocicleta. Pot sa-ti si dau cateva daca vrei.
    Despre Viscri nici nu se vorbea pana acum cativa ani si mi se pare ca e promovat putin cam artificial datorita proprietatii din zona a printului Charles. Este un sat in care traia o comunitate numeroasa de sași care in timp si-au parasit gospodariile si au plecat definitiv in Germania. Cele cateva case locuite sunt ocupate mai mult ilegal de familii de romani sau romi. Trist este ca acele case locuite nu arata foarte diferit de cele parasite cu multi ani in urma, de unde rezulta ca romanul nu prea sfinteste locul. Orice suvenir cat de mic are un pret prohibitiv din cauza fluxului mare de turisti straini care nu se uita la 20-30 de euro cat costa o traistuta taraneasca. Da, traistuta din aia pe care bunica mea o facea in 2-3 zile cusand la ea in timp ce ne spunea povesti inainte de culcare. Batrana de la poarta bisericii vindea ciorapi de lana care semanau mai mult cu niste cizmulite. “-Cat costa perechea, mamaie? – 60 de lei maica.” I-am dat 10 lei rugand-o sa se uite la motociclete pana ne intoarcem ca sa nu aiba sentimentul ca i-am dat banii… intelegeti. Mi-a multumit. “-Da’ o pereche de ciorapi nu cumparati?”. Am plecat din Viscri cu o mare deziluzie. Un sat aproape pustiu care de fapt a murit demult insa mai este tinut in viata in mod artificial de “aparatul” de imagine al printului britanic.
    La iesirea din sat ne-am oprit sa facem o poza. In spatele nostru, saracia din Viscri isi primea ranjind si frecandu-si palmele cele doua portii zilnice de autobuze pline cu turisti straini. Care turisti straini fac bine la digestie daca sunt serviti cu garnitura de ciorapi de lana si traistute multicolore. Si bratari de piele. Si margele…

  2. Iti multumesc pentru comentariu! Apropo de ceea ce spuneai, mi-au facut si mie cu ochiul niste tablouri si unul costa 50 de euro. Dragute, interesante, dar pretul era pentru straini, nu pentru noi si ai sa intelegi de ce in ultima mea impresie despre acest satuc. Intr-adevar, i s-a facut publicitate in ultimul timp, s-a mai miscat ceva acolo. Si sunt multe sate in situatia asta. Imi amintesc de un satuc din Moldova, pe care il stiam de mica – Joldesti. Cand l-am revazut dupa 30 ani. Era jalnic…Scoala daramata, casele parasite…Pana la urma satul face parte din noi, chiar daca traim la oras, radacinile noastre sunt la sat. Si multe sate sunt lasate in paragina…

  3. Norica Panaitescu says:

    Multumesc pentru poze si comentarii..sint alte locuri frumoase de vazut in Transilvania.
    Am scapat de Virsi sa nu am si eu desiluzia voastra…

  4. Florin Ilea says:

    Sunt ghid din Brașov și am în turul spre Sighișoara situl rural Viscri și biserica fortificată. Am fost de zeci de ori acolo și am dus mulți turiști. Problema pe care o am nu numai eu, ci și alți ghizi, este acea pauză în program și starea drumului. De multe ori am văzut, din interior cu poarta închisă, discuții dintre personalul dinauntru și turiștii de afară, rugându-se să fie lăsați să viziteze, bineînțeles neștiind de această pauză. Ridicol! Dar măcar dacă acest program s-ar respecta. Astăzi am fost cu 2 turiști, știind că biserica se închide la 1, calculând traseul si făcând artificii să ajung până la ora închiderii. Am ajuns la 12:40 și, surpriză, nu am fost lăsat să intru, pe motiv că nu avem timp de vizitare până la închidere. Când i-am spus d-nei că mi-am rupt mașina în gropi ca să ajung până acolo și că mai e timp până la 1, răspunsul a fost că nu ea m-a chemat! Nu așa se face turism. Se pare că au prea mulți turiști și nu știu cum să mai scape de ei. Oricum, drumul până acolo este foarte prost. Eu de azi înainte nu mai duc turiștii la Viscri, cel puțin până nu se rezolvă starea drumului și programul/atitudinea personalului de la biserică.

  1. 22 March, 2013

    […] ce am vizitat Biserica Fortificata am pornit-o agale printre casele sasesti. Multe dintre ele aveau portile larg deschise, semn ca ne […]

  2. 17 February, 2014

    […] Alte biserici fortificate din Transilvania pe lista UNESCO pe care le-am vizitat sunt Biertan și Viscri. […]

  3. 11 April, 2014

    […] sate tradiționale autentice, precum Viscri (în Viscri 80% sunt rromi, dar numai 2 primesc ajutor de șomaj, a ținut să precizeze Ben […]

  4. 20 May, 2014

    […] Viscri – Cetatea şi Biserica fortificată […]

  5. 14 July, 2015

    […] Festivalul include o serie de manifestări cultural – artistice, dar și activități de timp liber, precum un concurs de biciclete. Vom afla care este viața în Haferland, prin poveștile captivante dezvăluite de generațiile de altădată, inclusiv povești săsești în șura casei parohiale din Viscri. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *