Turul destinațiilor europene de excelență ale Bulgariei (2): Sandanski

Melnik – cel mai mic oraș al Bulgariei

După maratonul din prima zi, am reușit să ne plimbăm prin Melnik, considerat cel mai mic oraș din Bulgaria, celebru pentru piramidele de nisip aflate în spatele formațiunilor stâncoase care înconjoară casele tradiționale, un oraș aflat în sud-vestul Bulgariei, în regiunea Sandanski din provincia Blagoevgrad, declarată destinație europeană de excelență.

În Melnik există doar o stradă principală flancată de casele ridicate pe stânci, în care abia dacă sunt 200-300 de locuitori, părând, mai degrabă, pustiu, dacă nu l-ar trăda puținele hoteluri, restaurante și magazine care te îmbie la un vin din regiune.

Așa am ajuns la Casa – muzeu Kardopulova, cea mai mare casă medievală din perioada revoluționară a Bulgariei și din Balcani, care ne-a dovedit cât de faimoasa este localitatea pentru vinurile sale aromate.

La coborâre, am dat peste ruinele unei cetăți, dar și peste Biserica Sf. Antonie, unde se oficiază slujbe pentru persoanele afectate de boli psihice, ghizii locali afirmând că mai există o singură astfel de biserică în toată lumea.

La numai 5-6 km de Melnik am ajuns la Mănăstirea Ortodoxă Rozhen (Rojen), ridicată la 1 km de satul cu același nume. După ce am vizitat Mănăstirea Rojen am pornit spre Sandanski, un oraș aflat la circa 20 de kilometri de Melnik, înconjurat de Munții Pirin, faimos pentru apele sale minerale, nu înainte de a ne opri într-un loc cu adevărat misterios.

Baba Vanga – clarvăzătoarea Bulgariei

În regiunea Sandanski se poate vizita Cascada Kashina, de 20 de metri înălțime și zona Rupite, unde se află Biserica Sfânta Petka a Bulgariei, care păstrează vie amintirea a celei ce a fost Baba Vanga, o clarvăzătoare care și-a petrecut aici ultimii ani din viață, într-o casă mignonă , adepții ei fiind convinși că a avut abilităti paranormale.

Biserica a fost construită între anii 1992-1994, la îndemnul profetei Vanga, slujba oficială la terminarea ridicării acesteia fiind făcută de Episcopul de Nevrokop – Pimen. Baba Vanga și-a dorit ca această biserică să fie un loc de vindecare fizică și spirituală pentru cei care cred, indiferent de religie și naționalitate.

Icoanele pictate de Grigor Paunov sunt neconvenționale și par să se desprindă din iconostasul în care sunt captive…

Dorința Babei Vanga, supranumită Nostradamus al Balcanilor, a fost să se construiască un adevărat complex în apropiere de acest templu, care include o sală de expoziții, mormântul acesteia, fântâni și izvoare termale.

Născută prin anul 1911 sub numele de Vangelia Pandeva Dimitrova, în Strumica, Macedonia, Baba Vanga, a fost un profet orb, deși era o fată normală în copilărie. Și-a pierdut vederea la vârsta de 12 ani, în timpul unei furtuni puternice, când s-a rătăcit, fiind regăsită cu ochii îndurerați acoperiți de nisip și praf. Atunci a fost momentul în care a început să prezică viitorul, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a căpătat și puteri vindecătoare, fiind vizitată de mulți demnitari ai acelor timpuri.

Se zice că Baba Vanga a prezis forța pe care urma să o aibă ISIS, căderea turnurilor gemene din New York, Tsunami din anul 2004, încălzirea globală, scufundarea submarinului rusesc Koursk și multe altele…

Căsuța pe care am vizitat-o aici, a fost construită în anul 1970 și a fost locuită de prezicătoare până în ziua în care a murit, în anul 1996. Vizitând casa, am avut senzația că încă este locuită, că proprietara a ieșit doar puțin prin curte după un pahar cu apă ca să ne servească…

Se pare că în zona Rupite este o concentrație de energie cosmică deosebită, care nu ar mai există decât în Indonezia și Argentina, mărturie stă și crucea realizată la inițiativa clarvăzătoarei, care se poate vedea chiar și de pe domeniul acesteia…Poate de aceea, pe câmpul din apropiere, se pregătea mâncarea pentru cosmonauți :)) .

Heraclea Sintica – cetatea regăsită

Zona de la baza singurului vulcan din Bulgaria, care a erupt ultima dată în secolul al IV-lea înainte de Cristos, este deosebit de pitorească și nu are cum să nu te incite. Și dacă nu am fi fost suficienți de uimiți de tot ceea ce văzusem până atunci, vă mărturisesc că am ajuns pe niște drumuri încă nebătute de turistul de rând, până să admirăm izvoarele fierbinți cu apă termală de 72 de grade de la bază vulcanului Kozcuh și în care se scaldă bulgarii pentru a se vindeca, acolo unde apa se mai răcește. Am ajuns tocmai la Cetatea elenă Heraclea Sintica, aflată în apropiere de orașul Petrich, despre care nu se afla nicio bănuiala că ar fi fost pe teritoriul Bulgariei de astăzi.

Heraclea Sintica a fost un oraș grecesc și fortăreață romană din estul Traciei, Macedonia, ridicată prin anul 300 i.Hr. la sud de Struma, pe locul actualului sat bulgăresc Rupite, din Obștina Petrici, 2002 fiind anul în care s-au descoperit primele mărturii în acest sens.

Orașul – cetate aflat la 180 de km sud de Sofia și 130 de km nord de Thessaloniki este uimitor, se întindea pe o suprafață de 10.000 de mp, avea 50.000 de locuitori care se ocupau cu cultivarea castanelor din care făceau o pastă de pâine, dar și cu fabricarea sticlei, pentru că cetatea avea mulți pereți de sticlă și avea și o ușă glisantă, iar bazilica scoasă la suprafață e cea mai mare din peninsula Balcanică.

Până în anul 2014, la lucrările de excavare au participat și experți arheologi americani, însă acum doar cei bulgari mai bântuie să aducă la vedere întreaga cetate de sub dealul ce a conservat-o neașteptat de bine. Pe lângă ziduri, arheologii au scos la iveală figuri și măști din teracotă, figurine din piatră, monede, fibule, lămpi, săgeți, cești și farfurii și nu numai.

Ne-am întors la bălțile cu apa fierbinte de 70 de grade din care ieșeau aburi și în care se scăldau bulgarii, acolo unde temperatura era suportabilă de corpul uman. Chiar dacă te poți îmbăia în ochiurile cu apa termală, există și câteva piscine într-un complex alăturat, însă totul aici este destul de rudimentar, cum avem și noi diverse băltoace cu apă și nămol pe la Slănic Prahova. Bulgarii de peste tot vin la apele termale pentru a se vindeca de diferite afecțiuni.

Sandanski – regiunea celor  80 de izvoare

În Sandanski se regăsesc 80 de izvoare din cele peste 600 din întreaga tară, care provin de la vulcanul stins Kozcuh (Kojun), poate nu degeaba este cea mai caldă zonă din Bulgaria. Aici s-ar fi născut Spartacus, mărturie fiind o statuie ridicată în cinstea acestuia în mijlocul orașului.

Prânzul care era mereu mai mult pe post cină la câte vedeam într-o zi, a fost la Sandanski la Hotel Medite, ce oferă din dreptul piscinei exterioare o priveliște fabuloasă asupra orașului. Hotelul este înconjurat de o grădină superbă și are vedere la munții Pirin.

Dupe ce ne-am întremat puțin, avea să urmeze o surpriză nebănuită în satul Gorno Draglishte, unde am luat masa de seară la pensiunea Deshka, întâmpinați fiind de Baba Leana și Baba Ianca cu câteva cântări din folclorul bulgăresc!

Ce mai seară! Nu știau ce să ne mai ofere la cină, unde ne-au ospătat nu numai cu sach, cu supă și cu alte mâncăruri tradiționale precum patatnik-plăcintă cu cartofi aromatizați cu ierburi, izvara-brânză de vaci, banitsa-pâine tradițională, sach-legume coapte cu pui și la desert avem iaurt cu zmeură.

Și să nu credeți că asta a fost tot! Ne-au cântat, ne-au pus să ascultăm la micuțul TV un canal bulgăresc de am avut senzația că m-am întors în timp cu 30 de ani în urmă, ne-au îmbrăcat cu portul lor, ne-au pozat și iar ne-au cântat și nu ar mai fi plecat până dimineață…, dar noi trebuia să le părăsim pentru a ne îndrepta spre Belitsa, destinație europeană de excelentă localizată în sud-vestul Bulgariei, în regiunea Blagoevgrad, recunoscută pentru peisajele fabuloase cu vârfuri alpine și multe festivaluri.