Spiritualitate vieneză: Catedrala Sf. Ștefan, Bisericile Sf. Mihail și Sf. Petru

Recunosc că prefer să vizitez orașele și ador plimbările pe jos, evitând pe cât se poate mijloacele de transport în comun. Astfel, reușesc să descopăr uneori locuri care nu sunt trecute pe lista obiectivelor cunoscute, dar, mai ales să intru în fiecare obiectiv turistic în parte.

Îmi plac muzeele și catedralele și nu am cum să le evit, așa că, atunci când m-am aflat în Viena, am făcut un efort de vreo 20 de km pe zi, plecând dimineața și întorcându-ne seara pentru a vizita cât mai multe dintre atracții.

Catedrala Sf. Stefan (Stephansdom)

Situată chiar în inima Vienei, Catedrala Sf. Ștefan, fostă  bazilică, ca multe dintre bisericile și catedralele celebre, reprezintă unul dintre simbolurile de frunte ale acestui oraș superb, o adevărată emblemă care a supraviețuit unor mari încercări în decursul timpului, ce au culminat cu distrugerea și reconstituirea acesteia într-un timp record.

Denumirea catedralei romano-catolice este dată de primul martir creștin care și patronează catedrala, respectiv de Sf. Ștefan, așa cum bisericile ortodoxe poartă diverse hramuri.

Știind doar aceste puține informații despre ea, dornică să văd cu ochii mei minunata sa arhitectură în stil gotic, am coborât în centrul Vienei cu harta în mână și ne-am îndreptat mai mult intuitiv spre piața ce a împrumutat numele catedralei: Stephansdom Platz.

A fost prima dată în viață mea când am văzut o biserică pe cât de mare și grandioasă, pe atât de frumoasă! Uitându-mă la zidurile semețe ce se ridică spre Cer m-am simțit atât de mică și neînsemnată, încât m-am plimbat minute în șir în jurul ei, înconjurând-o, uimită de monumentalitatea acesteia.  Atunci când am vizitat-o era într-un proces de restaurare al fațadei (2010).

Cel mai mult m-a fermecat, însă, bogata dantelă din piatră cu care s-a jucat arhitectul, înfrumusețând-o la extrem.

Anul construcției sale ne poartă departe în timp, dar acest lucru e mai puțin important, având în vedere că a suferit câteva distrugeri, însă rezultatul renașterii sale este unul de-a dreptul covârșitor: un adevărat castel, cel puțin așa îmi sugerează mie silueta acesteia. Imaginea de diamant a acoperișului se datorează țiglei speciale lucioase colorate și cu forme geometrice romboidale, ce a fost adăugată în 1952, imprimându-i un aspect mozaicat.

Turnul cel mai înalt este cel din partea de sud și măsoară 133 de metri înălțime. Clopotul catedralei este unul dintre cele mai mari din lume, iar cei care au petrecut noaptea dintre ani în Viena, l-au auzit cu siguranță, ca și orga catedralei care impresionează prin dimensiuni.

Pelerinii, ce vin aici în număr mare, se roagă la Icoana Fecioarei Maria (Madona din Pocs), pe obrajii căreia se spune că au curs lacrimi, sperând  să obțină vindecare.

Intrarea în catedrală se face prin partea de vest, pe sub Poarta Gigantului, denumită astfel după osul de mamut descoperit în timpul construcției, poartă care este decorată în partea superioară cu sculpturi ce îl simbolizează pe Isus înconjurat de doi îngeri. Deasupra se află câteva brâuri cu diverse motive, la baza acestora fiind alte sculpturi romane, dedesubtul cărora se află un alt brâu cu sculpturi ce reprezintă animale fantastice, ce decorează și mormântul Împăratului Frederich al III-lea care se găsește în interiorul catedralei, unde se mai află și mormântul prințului Eugen de Savoia (feldmareșal al Sfântului Imperiu Roman, cel pentru care s-a construit Palatul Belvedere din Viena).

Intrarea în catedrală este liberă, se plătește pentru vizitarea turnurilor de nord și de sud (se urcă 343 de trepte pana in chilia din varf pentru a vedea o imagine de neuitat asupra Vienei).

Pășind în interiorul catedralei grandoarea ei este și mai copleșitoare și greu de descris în cuvinte. Poate nu întâmplător aici și-au unit destinele multe personalități de anvergură ale istoriei, printre care îl enumăr pe Mozart, una dintre casele în care a locuit aflându-se chiar în apropiere de catedrală.

După ce am zăbovit puțin și în interior, fără să evit a-mi cumpăra câte ceva care să îmi aducă aminte de această impunătoare catedrală, din mini shopul aflat în interior, am ieșit gustând din aroma vieneză a caleștilor ce așteptau cuminți lângă catedrală pentru un tur de oraș…

Biserica Sf. Mihail (Michaelerkirche)

Biserica Sf. Mihail (Michaelerkirche)  se află chiar în fața intrării principale a Palatului Hofburg și emoționează prin rafinament și eleganță.

Veche de peste 750 de ani, restaurată și renovată după ce a fost afectată de incendii și cutremure, Biserica Sf. Mihail a fost o biserică imperială, în interiorul acesteia găsindu-se morminte ce aparțin unor nobili vienezi. Unii dintre ei ar fi chiar mumificați, fără a se cunoaște cauza exactă a mumificării lor, poate datorită condițiilor climatice din interior.

Forma acesteia este asimetrică, având un singur turn în partea dreaptă, cu o arhitectură simplă, ce nu dezvăluie nimic din complexitatea decorurilor interioare. Plină de culoare și strălucire, biserica împrăștie o lumină feerică și conferă o noblețe de netăgăduit.

Dacă închizi ochii ai putea chiar să ți-o imaginezi pe Împărăteasa Sisi ce pășea delicat și cu durere în suflet după micuța sa Sophia care a murit la o vârstă fragedă (avea doi ani) ori plângându-și fiul său Rudolf care se sinucisese, împreună cu amanta sa.

Oare câte povești imperiale de nimeni știute ascund zidurile sale? Câte secrete s-au dus în lumea de dincolo odată cu trecerea în neființă a celor de sânge aristocrat care se rugau în biserică?

Chiar dacă nu este la fel de impunătoare ca și Catedrala Sf. Ștefan, Biserica Sf. Mihail este una dintre bisericile care trebuie vizitate în Viena.

Biserica Sf. Petru (Peterskirche)

Una dintre cele mai frumoase biserici vieneze este, fără îndoială, Biserica Sf. Petru, aflată în Petersplatz și care se poate vedea perfect din strada Graben, care nu este la fel de veche și încercată ca și celelalte, începuturile sale datând din anul 1702.

Construită în stil baroc, pe ruinele unei barăci militare din secolul al IV-lea, ce avea să devină un fel de biserică romană, ascunsă între alte clădiri ca și când ar vrea să treacă neobservată, această biserică duce opulența în sensul bun al cuvântului la extrem.

Dacă în Catedrala Sf. Ștefan am avut senzația că pătrund într-un castel, aici mi s-a părut că intru într-un palat în miniatură.

Poate nu degeaba, având în vedere că arhitectul care a realizat această impresionantă biserică nu este altul decât cel care a realizat și Palatul Belvedere.

În interior te surprinde paleta coloristica a picturilor, stucaturile aurii predominante, statuile perfect executate, bogăția ornamentelor și profunzimea detaliilor.

Am rămas atât de înmărmurită de aspectul acesteia încât cu greu m-am putut abține să nu admir fiecare ansamblu statuar în parte. În același timp, picturile realizate cu o precizie artistică uimitoare îți crează senzația ireală de… real, putând rivaliza cu exponate din muzee celebre, iar fresca de pe cupola bisericii este absolut superbă.

Cert este că fiecare biserică vieneză își are valoarea sa în timp, fie ea istorică sau numai spirituală, fie că a curs multă cerneală care să sublinieze evenimentele importante ce au avut loc în asemenea lăcașuri sfinte ori că pur și simplu ne aduce liniște și speranță că rugile noastre își vor găsi răspuns și sufletul nostru alinare…

Notă: surse foto fară watermark: Catedrala Sf. Stefan 1, Catedrala Sf. Stefan 2, Biserica Sf. Michael, Biserica Sf. Petru. Am folosit și astfel de poze datorită faptului că fotografiile au fost făcute în 2010 cu un aparat foto mai puțin performant 🙂 .