Sfintele Sărbători de Paști la Mănăstirea Ghighiu

În general, petrecem Noaptea de Înviere la bisericuța cea mai aproape casă sau de locul în care ne aflăm, însă eu aș putea spune că îmi aleg dinainte locul în care aș vrea să ascult slujba din această noapte sfântă, preferând să fie cât mai departe de agitația orașului.

Așa am ales Mănăstirea Ghighiu pentru a sărbători Noaptea cea Sfântă de Înviere, aflată la 5 km de Ploiești, în satul cu același nume, o mănăstire unde altădată se ridicau fain Codrii Vlăsiei și care poartă hramul Izvorul Tămăduirii, poate nu întâmplător, ținând cont că aici se găsește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, zugrăvită pe lemn de santal, chemând parcă pașii credincioșilor să își găsească alinare. Se spune că icoana, adusă tocmai din Siria de episcopul Samaha, i-ar fi cerut în vis acestuia să ajungă în România și mai apoi la mănăstire.

Pictura interioara este realizată de nimeni altul decât de Gheorghe Tătărescu, iar catapeteasma din lemn de tei a Bisericii Mari, este poleită cu aur, personajele biblice înfățișate fiind demne de a sta alături de picturi ale unor celebri artiști (inspirație fiind școala italiană). Priviți pictura ce îl reprezintă pe Iisus Cristos și veți vedea câtă emoție poate transmite! Cu totul altă pictură față de cea de la intrarea în incintă (cea zugrăvită mai jos).

Chiar și Nicolae Iorga a fost impresionat de această Mânăstire, despre care a povestit în amănunt într-un catalog apărut în 1904: “Lângă Ploiești, de unde te duce o bună șosea, se află pe șesul bogat (…) Schitul Ghighiu, căruia i se zice și mânăstire, și cu drept cuvânt. (…). În față e o curte de intrare, cu arbori bătrâni, înalți. În fund, unde curge limpede un “izvor al tămăduirii”, se înșiră pomi roditori și via se mlădie pe hărăgi”.

La izvorul care te așteaptă să sorbi din apa tămăduitoare ajungi parcurgând aproximativ 15 minute din curtea Mănăstirii, lăsând în stânga cimitirul și Biserica Mică (sfințită în 1833, purtând hramul Sf. Lazăr, Sf. Spiridon și Sf. Haralambie) și îndreptându-te pe un drum ușor, plăcut și liniștit, pe lângă o livadă de pomi fructiferi, dar și cu sălcii plecate spre pământ. Este superb aici, atât vara, cât și iarna, vizitând această mânăstire de nenumărate ori și în toate anotimpurile.

Pe langă Biserica Mare, construită în stil brâncovenesc, în partea stângă se află și un agheasmatar. În incinta Mănăstirii se mai află și o troiță de lemn ridicată în memoria soldaților români căzuți la datorie în cel de-al doilea Război Mondial.

Revenind la Noaptea de Înviere, pot spune că am fost pur și simplu copleșită de numărul de oameni veniți cu sutele, abia aveai loc să te strecori printre mașini și prin multitudinea de credincioși. Curtea destul de încăpătoare este suficientă pentru toți cei cere venim să luăm lumină, reușind să simțim acea atmosferă înălțătoare și binecuvântată pe care numai Învierea ne-o oferă.

Ne-am întors și a doua zi de Paști, pentru a asista la slujbă și am ascultat glasul blând al măicuțelor care cântau în cor.

În multele mele peregrinări pe aici, am aflat că Mănăstirea a suferit în timp pagube importante, atât incendii, secete, furtuni, cutremure, dar și distrugeri de către armata germană, care a transformat-o în fabrică de conserve, însă a renăscut mereu, actuala înfățișare a bisericii datând de când a devenit așezământ de măicuțe (în anul 1858 a fost dărâmată biserica inițială din lemn, fiind prea mică, pentru a fi reconstruită mai apoi în același loc, finalizată în 1866).

Cu regret am aflat faptul că măicuța Lavrentia, cea care a fost ghidul acestei mânăstiri, a murit chiar în sfânta biserică…O măicuță pe care o revedeam de fiecare dată cu plăcere, ascultând istorioarele pline de har pe care ni le spunea, dar și sfaturile pe care ni le oferea.

Este un loc cu adevărat minunat, atât ca așezare, cât și datorită minunilor care s-au înfăptuit aici, unele aflându-le de la însăși Maica Lavrentia, adăugând mai apoi și alte minuni care mi s-au întâmplat mie!

Notă: voi reveni și anul acesta de a doua zi de Paști și voi realiza alte imagini  mai sugestive decât cele surprinse în alți ani!