Palatul Suțu, gazdă pentru Muzeul Municipiului Bucureşti

Cred că sunt puțini cei care știu că Palatul Suțu este parte a Muzeului Municipiului Bucureşti, denumit astfel după personalitatea celui care l-a ridicat în anul 1834, respectiv postelnicul Costache Suțu, o figură reprezentativă din punct de vedere politic și social a vremii sale, având însă descendență fanariotă, ce a legat strânse relații cu boierimea de atunci, palatul fiind conceput de către arhitecți vienezi, în stil neogotic.

Atunci când ne gândim la un palat, ne închipuim o clădire impunătoare în exterior, însă Palatul Suțu, una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti, are un aer cochet, elegant, simplist, delicat. Impunătoare este oglindă de Murano imensă, de peste 10 mp, care se află pe peretele din fața scărilor realizate din lemn de stejar și care reflectă brațele acestora atunci când privești dinspre ele. Deasupra acesteia se află medalionul sculptat în lemn al Irinei Suţu, soţia fostului proprietar,  fiica marelui bancher Ştefan Hagi Moscu. Holul din capătul scărilor impozante din care se intră în încăperile destinate muzeului este unul luxuriant, încărcat, în care și-a pus amprenta celebrul sculptor Stork, hol ce poate să rivalizeze cu orice alte palate din lume, dacă ne gândim și la imensul policandru cu sfeșnice care îl luminează, executat tot de către un meșter austriac, ca și arhitecții care l-au conceput.

În anul 1959, Palatul Suțu devine muzeu și nu orice fel de muzeu, ci unul care se dorește a transmite informații despre istoria capitalei, deschis cu ocazia sărbătoririi a o sută de ani de la Unirea Principatelor, reunind colecțiile fostului Muzeu Comunal, îmbogățindu-se continuu cu donații și achiziții, în prezent numărând peste 400.000 de exponate.

Ce mi-a rămas pregnant în minte este încăperea care vrea să reconstituie salonul bucureșteanului de altă data, având ca piesă de mobilier centrală o masă rotundă cu patru scaune din lemn tapisate, acest « tablou » fiind completat de câteva dulapuri cu intarsie și picturi, un ceas bunic cu pendulă, o oglindă superbă, care se încadrează în stilurile Louis Philippe și Napoleon al – III – lea, câteva picturi și personaje îmbrăcate « de epocă », evocând membri ai familiei Suțu, care încearcă să ne aducă în prim plan atmosfera de atunci.

Mai întâi am intrat, însă, într-un salon expozițional de arheologie în care sunt prezentate obiecte descoperite pe teritoriul orașului București, precum: unelte paleolitice, vase din cultura Tei, Glina sau Gumelnița, un coif descoperit la Budești (sec. IV) și alte obiecte din epoca geto-dacică și a Evului Mediu, astfel încercând să ne facă o imagine despre vechimea orașului, ca fiind una dintre cele mai vechi așezări populate din Europa.

Una dintre legendele care circulă despre formarea numelui capitalei este aceea care ne spune că provine de la Ciobanul Bucur, în muzeu fiind înrămată o mărturie în acest sens, dedicată lui Bucur.

Faptul că Bucureștiul a devenit un important centru comercial, stabilindu-se astfel aici capitala țării, este relevat prin numeroase obiecte prezente în muzeu.

Citește și Incursiune prin Bucureştiul de azi

Am văzut podoabe de argint, fibule din bronz, tezaurul de la Herăstrău, călimări, un binoclu de teatru de pe la 1881, ochelari din sec. al XIX – lea, vederi cu București-ul de odinioară, medalii, sigiliul domnitorului Gh. Ghica al IV-lea, un tabel statistic al populației capitalei de la 1831, o tavă de argint, un portmoneu, o mucarniță cu suport, un arzător de mirodenii, o farfurie cu stema Principatelor Unite și inscripția « toți pentru unul », o lulea cu monograma domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o trusă de birou cu familia Rosetti, inele sigilare, o mistrie și un ciocan folosite la punerea temeliei Bisericii Domnița Bălașa din 1881, executate din argint și inscripționate « Maiestatea Sa Regele Carol I – rege al României », o trusă și un binoclu de campanie, un evantai cu stema orașului și portrete ale familiei regale în 1893, o sabie cu însemnele Regelui Ferdinand, dar și bustul acestuia, câteva cupe din argint, sabia lui C-tin Vodă Brâncoveanu, o lădița de breaslă pictată, haine brodate, mănuși, încălțări, care mă duceau cu gândul la o piesă de teatru, și nu degeaba, palatul fiind gazdă a numeroase baluri mascate… , o pafta de argint aurit, inele, brățări, cercei, pandantive, papuci din lemn din sec. al XVIII – lea, o lădiță de bijuterii, o narghilea de argint, pocale de argint, ceainice din alamă, o cafetieră din bronz, farfurii orientale, pahare de argint, cântare de zaraf folosite la cântărirea monedelor de aur din sec. XVIII-XIX.

În afară de obiectele menționate mai sus și de altele similare, pe pereți sunt expuse diverse tablouri, ilustrații, sau texte de ziar înrămate, cum ar fi « Cauzele înecului Capitalei de răul Dâmbovița, 1864 », « Planul orașului București », iar în alte încăperi am întâlnit o mostră de pavaj din lemn, plăcute cu nume și numere de străzi, un indicator pentru măsurarea nivelului apei, felinare de birjă cu lumânări cu tot și ceea ce mi s-a părut inedit, o casetă cu câteva cutiuțe de medicamente aidoma mostrelor de parfum din care am desprins, pe lângă aspirina, codeină, purgative și pastile stimulente cu cofeină…

Am mai văzut un bilet de vaccinare de la 1909, dar și o seringă cu două ace din sec. al XIX – lea. O parte din aceste obiecte m-au dus cu gândul la o casetă a părinților mei în care văzusem certificatele de căsătorie ale bunicilor, decupaje din ziarele perioadei interbelice și bancnote de ordinul milioanelor pe vremea când noi nu le percepeam…

Revenind la muzeu, pot spune că, dacă într-un birou de primar am călcat numai cu ocazia cununiilor civile, am avut acum oportunitatea să mai întru într-unul tipic din anii 1934-1938, unde este expusă și o ținută oficială purtată de primarul Al. Donescu, remarcând pantofii cu… toc și eșarfa de primar!

În palat se mai află și câteva încăperi în care au loc expoziții temporare, mi-ar fi plăcut să văd aici și alte obiecte din Bucureștiul de altădată, așa cum am văzut în Sofia în muzeul dedicat orașului, în măsură în care ar fi încăput (o mașină, partea din față a unui tramvai, mobilier, un chioșc de ziare, etc.)

În holul de la parter se țin diferite evenimente, cum ar fi lansări de carte, participând și eu la un astfel de eveniment. Și în curtea Palatului Suțu, pe vremuri o grădină bogată în vegetație, pot avea loc o serie de târguri de produse tradiționale, mai ales în preajma sărbătorilor.

Palatul Suțu este o clădire istorică de mare însemnătate, în trecut având și destinație de reședință a unui general german în timpul primului război mondial, dar și rol de sediu al primăriei capitalei, sediu de bancă și a altor instituții. Să nu uităm că Palatul Suțu, clădirea ro­mantică din mahalaua Colței, a reprezentat un loc legendar de întâlnire pentru protipendada capitalei și de petreceri la care participa însăși familia regală…

De reținut:

  • Site oficial: https://muzeulbucurestiului.ro/acasa.html
  • Adresa: Bd. I.C. Brătianu nr. 2, Piața Universității, București
  • Program de vizitare: Marţi – Duminică  10.00 – 18.00
  • Tarife: 10 lei – tur complet – adulți
    • 5 lei- tur complet – elevi, pensionari, studenţi, militari, grupuri organizate

Monica Anghelovici

Specialist în turism şi blogger de travel, îmi place să călătoresc şi să povestesc despre locurile şi atracţiile turistice vizitate de mine pentru a ajuta şi alţi călători în planificarea vacanţelor, dar şi să fiu la curent cu cele mai noi tendinţe din turism, participând la cele mai noi evenimente din industria de travel.

You may also like...

1 Response

  1. Damian says:

    Palatul Șuțu este o clădire faină care merita vizitata si revizitata din cand in cand. Felicitari pentru articol, mi-a facut placere sa-l citesc. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *