Palatul Schonbrunn – reședința de vară a Casei de Habsburg

Nu poți să ajungi în Viena și să nu ai trecut cap de listă Palatul Schonbrunn construit de Habsburgi în secolul al XVII-lea, ca un palat de vânătoare, transformat ulterior în reședința de vară a Casei de Habsburg din ordinul nimeni alteia decât a Mariei Tereza, aspect care a determinat modificarea construcției sale în stil rococo.

Un detaliu important este că, la decorarea încăperilor, au contribuit chiar membrii familiei imperiale, lăsând o amprentă de netăgăduit asupra acestuia.

Cu puținele informații pe care le aveam despre acest palat, dar cu certitudinea că reprezintă un monument arhitectonic de o valoare inestimabilă, am hotărât ca să îl vizităm în a doua zi a noastră petrecută în capitala austriacă, după ce am văzut în aceeași zi parcul Prater și Hundertwasserhaus.

Prin urmare, în jurul după-amiezii coborâm din metrou la stația Schonbrunn (linia U4) și ne îndreptăm destul de rapid spre intrare pentru a avea timp suficient să îl vizităm cum se cuvine.

Accesul se face printr-o poartă din fier forjat grandioasă flancată de doi vulturi aurii cocoțați fiecare pe un piedestal din piatră, ceea ce avea să ni se dezvăluie ochilor în spatele porților fiind mult mai grandios, o clădire impozantă care “ascunde” în spatele ei o imagine și mai impunătoare.

Am pășit fermecați de frumusețea acesteia și ajunși la casa de bilete ne-am interesat ce fel de tur era mai potrivit pentru noi, existând următoarele posibilități:

• Turul Imperial care durează cca 30-40 de minute și în care putem vedea numai apartamentele lui Franz Joseph și ale Împărătesei Sisi, costul acestuia fiind de 9.5 euro/adult;
• Marele Tur, care durează aproximativ 50-60 de minute și care cuprinde Turul Imperial, dar și încăperile în care a locuit Maria Tereza (în total 40 de camere). Costul acestuia este de 12.9 euro/adult;
• Biletele combinate, respectiv cel clasic (Classic Pass) și cel clasic fără ceremonia de preparare a ștrudelului vienez (Classic Pass light) în care pe lângă Marele Tur mai putem vedea Gradinile Private, Gloriette, și Labirintul și costă 17.9 euro/adult, respectiv 14.9/adult, iar durata unuia este cam 3-4 ore, al treilea bilet combinat fiind cel de aur (Gold Pass), în care aveți posibilitatea să vedeți și Grădina Zoologică, Casa Palmierilor (ce are 130 de metri lungime și seamănă cu Casa Fluturilor din centrul Vienei, însă la scară mai mare) și Muzeul Trăsurilor Imperiale (intrare liberă pentru copii și tineri), pentru 39 euro/adult. Un alt bilet combinat este Sisi Ticket, care cuprinde, pe lângă Marele Tur și vizitarea Colecției de mobilă din cadrul unuia dintre cele mai mari muzee de mobilă din lume, precum și Palatul Hofburg (Colecția de porțelan și argintărie, Muzeul Sisi și Apartamentele Imperiale) și pentru care trebuie să plătiți 22.5 euro/adult și vă dați seama că vă ia o zi pentru a vedea aceste obiective situate la distanță între ele, Palatul Hofburg fiind situat în centrul Vienei.

Aș vrea să fac, însă, mai multe precizări. În primul rând, vă asigur că o plimbare prin imensa grădină a Palatului vă ia sigur mai multe ore pentru că mergeți mult pe jos, iar la Gloriette chiar urcați! Ca să nu mai vorbim de timpul de repaos în care nu numai vă odihniți, dar admirați și panorama superbă care se vede din acest punct.

În al doilea rând, eu personal nu am arătat niciun bilet la ieșirea din Palat în curtea interioară pentru a merge la Gloriette (trebuia bifat doar pentru a urca la ultimul nivel), nici la Grădinile Private, doar la Labirint am bifat biletul.

În al treilea rând, dacă optați pentru Classic Pass light, mergeți mai întâi la Cafeneaua Palatului unde are loc demonstrația de preparare a ștrudelului vienez, deoarece nu știți cât va dura vizitarea întregului Palat și a grădinilor sale, iar demonstrațiile încep la fiecare oră fixă și e greu de apreciat când puteți ajunge aici și nici nu știu dacă mai aveți răbdare pentru asta… Cel puțin așa am procedat noi, deoarece am ajuns pe la ora 14.00 și nu vroiam să fim condiționați de acest lucru și nici să îl ratăm, având în vedere că ultimul tur era la ora 18.00 (pe perioada verii, altfel Palatul se închide la 17.00).

Dacă doriți să luați Gold Pass, trebuie să veniți dimineață pentru a acoperi toate aceste obiective a căror vizitare durează 1-2 zile și eu cred că cel mai bine e să alocați o zi pentru obiectivele destinate copiilor.

Cred că știți deja că există reduceri pentru cei care posedă Viena Card sau sunt studenți, ca de altfel și pentru copii și familii, dar și gratuități, iar tururile în Palat care includ ghid, costă mai mult, altfel aveți ghid audio pentru vizitarea apartamentelor din palat, toate aceste prețuri fiind afișate la casa de bilete sau în broșura care vă este înmânată odată cu achiziționarea tichetului și puteți plăți și bilete individuale pentru fiecare obiectiv în parte, cum este și cel destinat vizitării Muzeului Copiilor, unde puteți afla amănunte interesante din viață cotidiană a copiilor familiei imperiale (acesta costă 4.9 euro/persoană).

În al patrulea rând, odată cu biletul primiți un cupon de vouchere care vă oferă reducere (1-3 euro) la mai multe obiective turistice și care se rețin la casele de bilete atunci când le vizitați.

După câteva dezbateri am ales biletul combinat Classic Pass, considerând că numai atât puteam vizita în câteva ore, ținând cont și de faptul că a doua zi urma să plecăm, primind și un pliant în limba română cu încăperile pe care le vizitam și de unde am extras mai jos denumirea acestora.

Astfel, după ce am urmărit ceremonia de preparare a ștrudelului vienez în Cafeneaua Palatului și unde am gustat din minunatul preparat, am continuat vizita noastră cu Turul Imperial al Palatului, unde am fost conduși către apartamentele lui Franz Joseph și ale Împărătesei Sisi, respectiv către cele 26 de camere!

Mai întâi am intrat în Camera de gardă, destinată supravegherii intrării în apartamentul Împăratului și în care am văzut chiar gărzile acestuia. Culoarea predominantă a încăperii, ca și a celorlalte camere este de un alb imaculat cu stucaturi aurii, care conferă un aer distins, iar mobila luxoasă în stil rococo prezentă peste tot întregește imaginea grandioasă a Palatului.

Camera în care cei care doreau audiențe la palat este Camera de Biliard, numită așa după masa de biliard existentă aici și care a aparținut bunicului Împăratului și unde își petreceau militarii timpul liber. Evident că următoarea cameră este cea în care se acordau audiențele, respectiv Camera din lemn de nuc, numită astfel după lambriurile de lemn care îmbracă pereții camerei.

Au urmat apoi Camera de lucru și în care am putut vedea masa de lucru a lui Franz Joseph și un tablou al Împărătesei Sisi și dormitorul Împăratului unde se află un tablou cu acesta pe patul de moarte, culoarea predominantă a acestora fiind roșu-grena, urmate de câteva camere destinate Împărătesei, cu pereții îmbrăcați în mătase înflorată, din care o încăpere era utilizată pentru Sisi, știut fiind faptul că era foarte cochetă și îngrijită. A urmat Dormitorul imperial, amenajat astfel cu ocazia nunții acestora, destul de întunecat, cu pereții îmbrăcați în matese bleumarin cu motive florale, de parcă noaptea intrase în cameră… și în care există paturi twin, nu un pat matrimonial.

Salonul de recepții care a urmat și care este cunoscut ca și Salonul împărătesei aduce o notă luminoasă prin tapetul de mătase deschis la culoare. Aici există un element interesant, respectiv un ceas aflat în fața oglinzii care este prevăzut cu un cadran inversat pentru ca ora să fie vizualizată și din oglindă!

Salonul de mese pentru familia imperială decorat corespunzător parcă își așteaptă mesenii de sânge albastru care, în cadrul dineelor oficiale, serveau specialități franceze, iar în cele ale familiei preferau bucătăria vieneză.

După ce am văzut și Camera copiilor și Salonul galben, decorat cu portrete ale copiilor clasei burgheze, față de salonul următor care ne înfățișează portrete ale copiilor Mariei Tereza, care au vedere spre minunată grădina a palatului, am vizitat Salonul oglinzilor unde se țineau concerte și în care Mozart și-a susținut aici primul său concert la vârsta de numai 6 ani.

Următorul salon care mi-a plăcut, după ce am văzut și Camera Rosa decorată cu tablouri cu peisaje ale cunoscutului pictor ce i-a dat și numele încăperii, a fost Marea Galerie din centrul palatului și care era utilizată pentru recepții și baluri, dat fiind lungimea impresionantă a acesteia, respectiv 40 de metri și care este decorată cu oglinzi de cristal și fresce pe tavan.

Interesant este faptul că deși era jumătate în restaurare când am vizitat-o noi, acest lucru era aproape insesizabil prin modalitatea pe care am văzut că o utilizează vienezii de a acoperi partea destinată restaurării cu pânză ce imită clădirea ce urmează a fi restaurată până în cele mai mici detalii, astfel încât îți crează impresia că această operațiune nu are loc!

În această încăpere a avut loc întâlnirea dintre Kennedy și Hrușciov în 1961, definitorie pentru Războiul Rece.

În Mica Galerie ce urmează acestei încăperi aveau loc petrecerile zilelor de naștere și onomastice ale familiei regale și oferă o panoramă spectaculoasă asupra parcului și a Gloriettei.

Însă încăperile care mi-au plăcut cel mai mult au fost cabinetele chinezești rotund și oval și unde se pot vedea piese de mobilier lăcuite cu încrustații albe din lambriuri de lemn și cu decorații din porțelan de culoare albastru și alb, folosite că și camere de joc și conferințe de stat secrete.

Pentru a continua turul nostru cu încăperile în care a locuit Maria Tereza, am terminat primul tur cu Camera caruselului și Sala de ceremonii, unde aveau loc festivitățile de nunți și botezuri din timpul Mariei Tereza și în care sunt expuse tablouri cu astfel de momente.

Cei care nu au achiziționat decât Turul Imperial sunt invitați să iasă din Palat, în timp ce noi, fericiții, ne continuăm vizita prin prezentarea biletului de intrare cu Salonul albastru chinezesc decorat cu tapet din hârtie de orez și picturi în medalioane și unde a fost semnată Declarația de renunțare a ultimului Împărat care avea să sfârșească domnia de 600 de ani a Casei de Habsburg!

Încăperea ce a urmat mi s-a părut una foarte tristă fiind căptușită cu panouri negre lăcuite încadrate cu rame aurite, numită și Camera de lac vechi și care este o cameră comemorativă decorată astfel după moartea lui Franz Stephan.

După camera Napoleon și cea de porțelan, care este decorată cu peste 200 de desene în cerneală albastră încadrate de rame din lemn vopsit ce imită porțelanul și care au fost realizate de Franz Stephan și unul dintre copiii săi, am ajuns în Camera milioanelor, una dintre cele mai scumpe din palat datorită faptului că pereții sunt îmbrăcați în lemn de trandafir extrem de rar și cu inserații indo-persane. Aici culoarea roșu-închis a draperiilor este înlocuită de culoarea verde care înlocuiește și tapiseria scaunelor.

În Camera goblenurilor am admirat frumoasele tapiserii de Bruxelles dispuse pe pereți și fotolii, după care am vizitat Salonul roșu, Camera imperială, ce a fost dormitorul Mariei Tereza, Camera de lucru a lu Franz Karl și Camera vânătorii care a încheiat circuitul nostru prin palat.

Bucurându-ne de faptul că ziua mohorâtă nu a degenerat încă în ploaie am coborât în grădina palatului și ne-am decis să urcăm spre Gloriette, nu înainte de a admira statuile dispuse în grădină din loc în loc.

Astfel, am ajuns la Fântâna Neptun, situată la poalele dealului palatului și unde apa ce cade se varsă într-o piscină, unde nu se putea să nu facem câteva ședințe foto și care oferă o imagine spectaculoasă asupra palatului și a grădinii din spatele statuilor sale ce îl reprezintă pe Neptun, o nimfă și zeița Thetis.

Am urcat apoi dealul Schonbrunn, simțind aici febra musculară de la alergătura prin centrul Vienei din ziua precedentă, observând abia când am ajuns la Gloriette că există un trenuleț care te poate duce până aici, evident contra cost, dar reprezintă o soluție optimă de a economisi puțin efort! Dacă însă urcați până aici și aveți mai mult timp la dispoziție puteți chiar să vă odihniți la o masă în cadrul Cafenelei situată aici și să mâncați clătite ori să savurați cafeaua specială cu lichior de portocale a Mariei Tereza!

Nu vă spun ce panoramă extraordinară se vede de sus asupra Palatului, dar și asupra Vienei!

Atât în fața, cât și în spatele Gloriettei, o colonadă superbă aflată în capătul grădinilor deasupra căreia tronează central vulturul imperial, există două piscine cu apă, oarecum identice, și care dau senzația relaxării în acest peisaj fabulos.

Am coborât mai apoi cu harta palatului în mână încercând să descoperim Labirintul în care ne-am “rătăcit” de câteva ori și în care adulții se hlizeau deopotrivă cu copiii și fiindcă ploaia își făcuse deja simțită prezența ne-am grăbit spre ieșirea din palat, nu înainte de a da o fugă prin Grădinile private.

Am stat mult prea puțin aici pentru a gusta pe deplin acest palat minunat construit cu 300 de ani în urmă și care face parte acum din patrimoniul UNESCO, am regretat că nu am ajuns mai devreme, dar o să revenim cu copiii pentru a vedea și Grădina Zoologică pe care am sărit-o și care este cea mai veche din lume, însă mai sunt și multe alte obiective ce poți fi văzute în incinta Palatului Schonbrunn și pe care vă las să le descoperiți singuri!

Este imposibil să mergem într-o capitală ce cunoaște o adâncă istorie fără să nu pășim cel puțin într-unul din locurile care au fost martore secole de-a rândul la scrierea paginilor sale…

Și acum să vă dezvălui un secret…Avem și noi Palatul Schonbrunn de România, este vorba de Palatul Brukenthal din Avrig!

Notă: surse foto fară watermark: Palatul Schonbrunn 1, Palatul Schonbrunn 2. Am folosit și astfel de poze datorită faptului că fotografiile au fost făcute în 2010 cu un aparat foto mai puțin performant 🙂 .