Muzeul Satului Dimitrie Gusti – amintiri din copilărie

Cred că am vizitat acest muzeu de nenumărate ori și de fiecare dată am descoperit parcă ceva nou. Poate unde ocaziile cu care l-am vizitat au fost și diversele târguri și festivaluri ce se desfășoară în perimetrul acestuia, care îi imprimă de fiecare dată un iz aparte.

Numele Muzeului Satului din Bucureşti provine de la cel al profesorului Dimitrie Gusti și s-a deschis în 1936, chiar pe marginea Lacului Herăstrău, suprafața acestuia fiind pe câteva hectare.

O plimbare printre casele țărănești prezentate în muzeu și care sunt absolut autentice, aduse în muzeu din zonele de proveniența, este revigorantă.

Intrarea principală este din bulevardul Kiseleff, la numerele 28-30, dar se poate intra și din parc, dacă nu e poarta închisă.

La intrarea în muzeu, pe partea dreaptă, se află un magazin de unde poți cumpăra obiecte artizanale, de la bibelori și păpuși, până la coșuri din răchită, opinci și vase de lut.

De fiecare dată pornim incursiunea noastră în muzeu pe partea stânga, unde se află gospodăriile moldovenești, decorate cu diferite obiecte țărănești specifice zonei: ștergare, preșuri, învelitori de pat, ulcele și alte vase de lut, fețe de masă. Nu toate gospodăriile sunt deschise pentru a le vizita înăuntru.

În orice caz, la fiecare dintre case se află un panou explicativ în care suntem informați ce zonă reprezintă, ceea ce este un lucru foarte bun.

Până să ajungem la casele moldovenești, am vizitat case din județele Alba, Sibiu, Timiș, Gorj, Dolj, Brașov și Hunedoara, acesta din urmă fiind reprezentat de o casă ce s-a răspândit în Țara Hategului, precum și în alte zone ale Transilvaniei. Dintre toate casele, cel mai mult mi-a plăcut o casă Tilișca din Mărginimea Sibiului, unde am văzut o cergă albă și pufoasă peste care erau așezate câteva perne viu colorate.

Dacă vreți să vedeți o biserică din lemn pictată și în exterior, una dintre singurele biserici pictate astfel din țară noastră este Biserica Timișeni din județul Gorj, care poartă hramul Sf. Nicolae, ridicată în 1773, folosindu-se la construcţie bârne masive din lemn de stejar.

Întotdeauna intru și în bordeiele Drăghici specifice județului Olt, care mi se par tare simpatice, de parcă ar fi părintele și copilul…

O altă gospodărie care mi-a atras atenția a fost cea din Dragus, jud. Brașov, unde am văzut expuse unelte folosite de țărani în gospodărie, precum și ștergare, icoane și blide.

Cea care îmi place în mod deosebit este gospodăria din Jurilovca, ce se află vizavi de Moara de Vânt din Jud. Tulcea (sec. XIX), cum treci de hanul prahovean unde te poți răcori cu un suc sau cu o înghețată, gospodărie care pe mine mă fascinează prin albastrul aprins cu care e vopsită tâmplăria ferestrelor, dar și alte elemente. Iar dacă intri în încăperea ce are ușă vopsită cu flori, parcă te aștepți să intri în povestea Caprei cu trei iezi..., pare o casă ruptă din povești!

La intrare se află o încăpere cu un pat decorat cu lenjerie albă brodata peste care este așezată o cuvertură și două perne, ce servește drept hol, totuși, ținând cont că de aici intri în alte două încăperi aflate pe părțile laterale, unde putem zări un pătuț de copil și alte piese de mobilier, fiind una dintre puținele case bogat mobilate.

Casele moldovenești ce urmează sunt reprezentate de județele Suceava, Bacău, Neamţ (coliba din gospodăria Rapciuni, fiind parcă desprinsă din filmele cu indieni, idatorita tuciului ce aștepta tăcut să fiarbă o mămăligă gustoasă!).

După ce am trecut de Scrânciobul din jud. Vaslui și de Caruselul ce se află la intrarea în muzeu cum vii dinspre Parcul Herăstrău, de care am vorbit înainte, am pornit spre vizitarea construcțiilor aflate pe marginea lacului. Astfel am putut vedea câteva mori de apă și pive din Caraș Severin și Mehedinți, prese de ulei, coșuri de îngroșat cergi din Sibiu. Tot pe malul lacului găsim un șopron pentru bărci pescărești din sec. al XIX-lea (județul Tulcea),o cherhana, alte mori de apă, un teasc și o oloiniță din Bistrița-Năsăud.

Atmosfera este una plăcută și te poți odihni pe bancutele dispuse pe alocuri.

În partea dreaptă, majoritatea caselor sunt din Județele Alba, Bihor, Satu Mare, Bistrița Năsăud, Arad, Harghita, Hunedoara, județul Maramureș fiind bine reprezentat, existând chiar și o biserică în apropiere de lac.

O plimbare prin Muzeul Satului reprezintă o oază de relaxare în zilele călduroase de vară. Și mai înseamnă ceva pentru unii dintre noi: amintirea zilelor din copilărie...Mirosul acela pătrunzător de casă veche de chirpici mi-a adus aminte de casa bunicilor mei, de clipele petrecute când eram copil, de hârjoneala specifică vârstei. De fiecare dată când ajung aici, mă întorc în timp, în acele vremuri liniștite când numai joaca conta pentru mine, când eram răsfățată de cei care mă iubeau cel mai mult…

Dacă închid ochii, revăd castronul cu lapte proaspăt lăsat la odihnit de bunica mea și mâța ce îi dădea mereu târcoale, ca într-o poveste de Ion Creangă…

 De reținut:

Adresă: Şos. Kiseleff nr. 28-30, Bucureşti (lângă parcul Herăstrău)

Cost bilet: 10 ron/adult (pentru elevi și studenți se aplică reduceri) 

Program de vizitare: Luni – Duminică, între orele 9:00 – 17:00