Muzeul Memorial Avram Iancu, o pagină de istorie

Motto: „Dacă vă este dor de Iancu, ascultaţi şoaptele frunzelor din codrii seculari şi acelea vă vor şopti faptele lui” (Iosif Vulcan)

În apropiere de malul Arieşului, într-o casă din satul Inceşti, în comuna devenită acum Avram Iancu, după numele marelui erou, s-a născut şi a crescut Avram Iancu.

Dacă ai fi trecut pe lângă ea fără să îţi fure ochii steagul tricolor atârnat ori bustul marelui luptător, nici nu ţi-ai fi închipuit că într-o casă aşa micuţă a locuit un mare om ori că are o vechime de peste 200 de ani, fiind construită la sfârşitul secolului al XVIII-lea, chiar de către părinţii lui Avram Iancu.

Casa se încadrează perfect în specificul zonei, temelia fiind din piatră de râu, iar pereţii din lemn, cu grinzi masive de brad şi acoperişul ţuguiat şi foarte înalt, unde se afla afumătoarea ce pufăia pe micile deschizături ca nişte ochi, mi-au adus aminte de acoperişurile caselor din Sibiu. Acum îmi explic originea unor astfel de geamuri…

În interior se află numai două încăperi, respectiv o bucătărioară cu cuptor, vase şi ustensile de bucătărie, o masă cu scaune, ştergare şi ulecele atârnate ca decor, un pat şi sufrageria sau camera bună/de oaspeţi, unde se află chiar patul pe care a dormit Avram Iancu, un pat acoperit cu cergă, ce se poate dubla, deasupra căruia se află leagănul din piele împletită, de când era prunc. Tot în această încăpere se află diferite vase din lemn folosite la acea vreme, un dulăpior, tablouri şi fluierul său, fluierul Iancului.

Din prezentarea ghidei am înţeles ca tavanul din lemn este cel original, ca şi uşile.

Devenită muzeu încă din 1880, prin grija societăţii Astra, muzeul a fost extins în timp cu alte două case, cu ocazia diverselor comemorări, cu demisol şi subsol ce încadrează casa originală.

Foste şcoli primare şi biblioteci, după reorganizarea prilejuită de centenarul morţii lui Avram Iancu, aceste anexe găzduiesc acum o expoziţie de istorie ce reliefează tradiţiile de luptă şi una de etnografie ce oglindeşte specificul zonei. Iniţial, a fost numai o expoziţie dedicată marelui erou, cu documente ce redau activitatea sa din timpul revoluţiei armate, ordine de luptă, scrisori, poezii, cântece, dar şi cataloage din timpul şcolii, arme şi portrete.

În expoziţia de etnografie putem vedea costume ce atestă portul moţesc, opinci, războaie de ţesut, diverse textile.

De asemenea, la subsol, putem distinge unelte ce atestă ocupaţiile tradiţionale ale moţilor (păstorit, prelucrarea lemnului, pescuit, vânătoarea, agricultura).

Am văzut chiar o căruţă încărcată cu ciubere şi tulnice cu care moţii plecau prin sate (una destul de veche şi ea şi părăsită, am văzut şi în apropiere de Peştera Scărişoara, cocoţată pe un munte de piatră).

Complexul Muzeal Avram Iancu a fost reabilitat in septembrie, ocazie cu care s-a şi organizat cu mare fast un eveniment, aşa că am avut noroc să nimerim imediat după reabilitarea acestuia. Pe langă muzeu, complexul mai cuprinde şcoala şi biserica din localitate, ctitorită în 1792. Cu acest prilej s-a inaugurat şi bustul marelui revoluţionar.

Sunt ferm convinsă că un astfel de muzeu ne ajută să înţelegem mai multe despre istoria noastră, să vizualizăm ce au făcut înaintaşii noştri pentru ca noi să trăim prezentul pe care îl trăim şi ne dă acel imbold de a ne păstra valorile.

Am ieşit din muzeu rememorând câteva cuvinte din testamentul lui Avram Iancu, care mi-au rămas impregnate în minte: “unicul dor al vieţii mele fiind ca să îmi văd Naţiunea mea fericită”.  Asta spune multe, nu?…

De reţinut:

Cum ajungi: Din Turda pe DN75, din Alba Iulia pe DN74, din Deva pe DN76, apoi pe DN75, din Albac pe DN75 spre Vadu Moţilor – baraj Mihoieşti spre comuna Avram Iancu pe DJ 762, imediat după Vidra

Atracţii turistice în zonă: Cascada Pişoaia şi Dealul cu Melci, satul Nemeşi, comuna Vidra, Muntele Găina (anual are loc aici Târgul de Fete)

Program: marţi-duminică, între 10.00-18.00

Tarif intrare: 5 lei/adult, 2.5 lei/copil