Mănăstirea Sinaia, supranumită și Catedrala Carpaților

Așezată la poalele Bucegilor, Mănăstirea Sinaia este una dintre cele mai vizitate de mine, după Mănăstirea Ghighiu, poate unde acest oraș îmi este tare drag și ajung aici ori de câte ori am ocazia. Așa s-a întâmplat recent, când am avut la dispoziție câteva ore pentru o plimbare binemeritată prin stațiune, în ultimele zile de iarnă, vizitând și pentru prima oară Expoziția de Trenulețe din Gara Sinaia.

Deși nu este un oraș mare, Sinaia se bucură de câteva atracții turistice de mare valoare, ca să enumăr numai Castelul Peleș și Castelul Pelisor, pe lângă Mănăstirea Sinaia.

Construcția Mănăstirii datează încă din secolul al XVII-lea, fiind ctitorită de Spătarul Mihail Cantacuzino, după ce acesta vizitase în pelerinaj locurile sfinte, printre care Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, denumire de la care s-a inspirat pentru a numi și mănăstirea.

Mănăstirea s-a dovedit a fi casă numărului mare de sihaștri ce sălășluiau prin Munții Bucegi, pe lângă rolul său de cetate de pază și apărare. Dacă ar fi să o privim de sus, chiar arată ca o cetate!

Tocmai datorită numărului mare de călugări care urmau să fie adăpostiți aici s-a impus necesitatea construirii de chilii suplimentare precum și a unei biserici noi, care pe mine m-a uimit cu frumusețea ei exterioară, fiind decorată ceva mai aparte.

Mănăstirea este compusă din Biserica Veche, Paraclisul, Cavoul lui Tache Ionescu, Chilii (Incinta mică), Biserica Mare, Chilii și Cancelaria Mănăstirii, Clopotnița și Muzeul Mănăstirii (Incinta nouă).

Biserica Veche

Accesul în această biserică se face din Incinta nouă, printr-un gang boltit de cca 6 metri, perpendicular pe Biserica Nouă. Biserica Veche, ce poartă hramul Maicii Domnului, a fost construită în stil brâncovenesc, de influență barocă, însă a fost distrusă parțial în timpul invaziilor turcești și austriece, necestitnd refaceri.

Trebuie să recunosc că îmi place nespus de mult acest stil caracteristic arhitecturii Țării Românești, mai ales datorită coloanelor sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale. Mai mult decât atât, apare acest element nou, pridvorul, care este ca o mică bisericuță și care îi conferă acesteia un farmec aparte, pictura din pridvor fiind cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul. Cupola este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (care ocrotește Mănăstirea de pe Muntele Sinai), Sfântului Gheorghe și Sfântului Dumitru.

Biserica Veche are un portal sculptat în piatră ce îl reprezintă pe Moise cu Tablele Legii, în partea stângă a intrării (poate unde datorită faptului că pe Muntele Sinai, Moise a primit cele zece porunci), pe Aaron, fratele acestuia, cu toiagul înfrunzit, în partea dreaptă, iar la mijlocul portalului regăsim stema familiei Cantacuzino (vulturul bicefal).

Paraclisul și Cavoul lui Tache Ionescu

Construit în aceeași perioadă cu Biserica Veche (1690-1695), Paraclisul are alături o capelă unde este Cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al României în perioada Primului Război Mondial, îngropat aici după dorința sa, ținând cont că la Mănăstirea Sinaia se vindecase de holeră, vegheat, aș putea spune, de bustul din marmură albă al Adinei, ce îi fusese soție.

Biserica Mare

Construită mai târziu, între 1842-1846, din piatră și cărămidă, Biserica Mare sau Biserica Nouă, așezată pe latura de răsărit a Bisericii Vechi, s-a refăcut între anii 1893-1903, urmare a numeroaselor deteriorări, din ziduri groase, tot în spiritul stilului brâncovenesc, la inițiativa regelui Carol I. Mi-a plăcut brâul din ceramică smălțuita verde din registrul superior, ce simbolizează unicitatea Sfintei Treimi, care este și hramul acesteia, dar și fațada din cărămidă aparentă de culoare predominant grena cu accentele multicolore ce îmbrățișează picturile exterioare, de o deosebită eleganță, împreună cu chenarele înflorate de la uși și ferestre. Și pictura în ulei este deosebită, fiind realizată în stil neo-bizantin de un pictor danez.

O piesă valoaroasă se regăsește în biserică, respectiv un epitaf în fir de aur și mătase. Și cum suntem într-o biserică regală, având în vedere faptul că stațiunea era o reședință pentru regii României, iar Mănăstirea chiar locuință pe timpul construirii Castelului Peleș, în naos se mai găsesc câteva piese valoroase, precum scaunele familiei regale, cu blazoanele acesteia.

Clopotnița

Aceasta este prima care îți sare în ochi înainte de a intra pe poarta Mănăstirii, fiind situată în partea de miazăzi a Noii Incinte. Turnul Clopotniței se sprijină pe coloane din piatră, învelitoarea fiind din aramă, sub cornișa acoperișului aflându-se 16 icoane în mozaic aurit realizate de un meșter venețian, ce strălucesc orbitor în lumina soarelui! Și aici regăsim motivele geometrice, dar și cele florale. Clopotul a aparținut Mănăstirii Colțea și cântărește 1700 de kilograme.

Clopotnița este prima construcție care îți sare în ochi atunci când urci spre Mânăstire dinspre Casino. Înainte puteai trece pe lângă zidurile Mănăstirii, înainte să ajungi efectiv la ea, pentru a tăia drumul spre Castelul Peleș, dar acum zona a fost împrejmuită cu un gard și trebuie să ocolești întreaga Mânăstire pentru a continua drumul spre castel.

Muzeul Mănăstirii

Fostă casă de oaspeți, în care locuise familia regală pe timpul construirii Castelului Peleș, actualmente muzeu, acesta adăpostește o expoziție permanență cu obiecte de cult și o colecție de icoane și reprezintă prima expoziție de acest gen din țară, unde se regăsește și prima ediție a Bibliei tipărită în limba română.

Un amănunt interesant pe care l-am desprins din pliantul cu informații referitoare la mânăstire și pe care nu l-aș fi sesizat, deși am văzut toate crucile, este faptul că la Mănăstirea Sinaia există cinci tipuri de cruci (urmăriți atent fotografiile pentru a le observa):

• Crucea lui Ștefan cel Mare (pe cupola vechii biserici)
• Crucea grecească cu brațe egale (deasupra intrării în Biserica Mare)
• Crucea latină cu brațe inegale (pe turnurile pronaosului Marii biserici)
• Crucea slavă cu mai multe brațe orizontale (pe cupola centrală a Bisericii Mari)
• Soarele închis într-o cruce latină (pe turnul Clopotniței)

Mănăstirea înregistrează câteva recorduri, practic:

• Prima construcție din stațiunea Sinaia
• Prima Mânăstire electrificată din țară
• Prima expoziție cu obiecte de cult din țară, în Muzeul Mănăstirii
• Prima ediție a Bibliei în limba română, care se află în Muzeul Mănăstirii

Nu mai spun de faptul că mai regăsim aici, încă, pavajul din piatră cubică, ce conferă acel farmec de odinioară…

Mănăstirea Sinaia ascunde între pereții din piatră multă istorie, fiind un punct de reper pentru cultura noastră, a românilor. Elegantă și distinsă, aflată în cadrul natural feeric al Munților Bucegi, Mănăstirea Sinaia se înalță maiestuoasă de peste trei secole, câștigându-și pe deplin dreptul de a fi una dintre cele mai frumoase mânăstiri ortodoxe de la noi. Merită să o vedeți cu proprii ochi!