Mănăstirea Râmeţ – o gură de rai

Motto: “Tot ce-i românesc nu piere și nu va pieri” (cântare pe care o cânta părintele Dometie, menționată în muzeul Mănăstirii)

Mănăstirea Râmeţ este o mânăstire de maici, deși a fost inițial de călugări și se află în comuna Râmeţ, satul Valea Mănăstirii, nu departe de Teiuș (cca 18 km).

Noi am ajuns să vizităm Mănăstirea Râmeţ de la Pensiunea Casa Butnarului, ce se află numai la 5-6 km de aceasta, o pensiune plăcută cu oameni ospitalieri, care s-au oferit să ne fie ghizi atât pentru a ajunge la Mânăstire, cât și pentru a vizita Cheile Râmeţului.

Drumul spre Mânăstire te revigorează, te farmecă și te face să uiți de toate problemele și să te pierzi în frumusețea locurilor.

Imediat ce am trecut de poarta Mănăstirii, pe sub clopotniţă, lăsând magazinul cu obiecte bisericeşti in dreapta, am rămas plăcut impresionată de cadrul natural în care este așezată, chiar într-o vale, de Munții Trascăului ce parcă o apăra, de florile ce flanchează aleile, dar mai ales de verdele aprins al firului ierbii și pomilor, dar și de curățenia desăvârșită.

Mai întâi am vizitat Biserica Veche, o biserică mică, imaculat de albă în exterior, cu un singur turn, ce are în interior picturi suprapuse strat peste strat, primul datând din 1300, ultimul din 1809. Hramul Bisericii este ”Izvorul Tamaduirii” și ”Nasterea Maicii Domnului”.

M-a impresionat poarta bisericii ce pare ruptă dintr-o poveste cu castele ferecate…

Am pășit mai apoi pe aleea ce duce la Muzeul Mănăstirii, găzduit de o clădire cu prispă închisă și flori la ferestre, fostă şcoală.

Muzeul înființat de părintele Dometie expune în exterior diferite obiecte reprezentative cum ar fi o piatră din Sfânta Golgota adusă din Ierusalim, o piatră cu rugul Maicii Domnului adusă de la Muntele Sinai, dovezi ale existenței unui fund de mare la Sfânta Biserică din Geoagiu de Sus, sub forma unor scoici și stele de mare, cărămizi de la fundația Castrului Apulum, iar în interior obiecte de îmbrăcăminte cu caracter etnografic specific zonei, precum opinci din piele, costume, ii, veşminte de cult.

Se mai pot găsi icoane pictate pe sticlă şi lemn, un scrin, un jilț preoțesc, o colecție de numismatică cu monezi imperiale descoperite la Geoagiu de Jos, un leagăn de copil, o bancă din lemn de la prima școală românească, pe care se odihnește o mașină de calculat, dar și desagi cu care părintele Dometie, devenit preot duhovnic la Râmeţ în 1959, foarte căutat de credincioși pentru puterea să duhovnicească, se plimba pe dealuri per pedes apostolorum (adică pe jos, ca apostolii). Să nu uităm că părintele Dometie a fost în tinerețe și la Mănăstirea Prislop.

O machetă cu complexul mânăstiresc ne ajută să avem o vedere de ansamblu a Mănăstirii.

Ne-am îndreptat mai apoi spre Biserica Nouă, ce se înaltă spre cer dominând întreg așezământul monahal, având ca hram “Adormirea Maicii Domnului” și ”Sfintii Apostoli Petru și Pavel”.

Biserica are un pridvor deschis, iar arhitectura acesteia poartă amprenta stilului bizantin, registrul superior prezentând elemente decorative sub forma unui șir de ocnițe între două brâuri împletite, acoperișul semănând izbitor cu cel ale bisericilor din Moldova, așa cum am văzut la Sucevița și Voroneț.

Mobilierul din interior este executat din lemn de stejar, inclusiv catapeteasma.

În partea dreaptă a altarului se află o raclă cu moaştele Sfântului Ierarh Ghelasie, egumen al Mănăstirii Râmeţ, capul acestuia păstrându-se în altar.

Urcând apoi spre încăperile unde se țes covoare de către măicuțe, am vrut să le admirăm, dar nu erau expuse afară ca altădată, din câte am înțeles de la Maria, proprietara Pensiunii Casa Butnarului, ghida noastră ad-hoc, însă ne-am bucurat de priveliştea care se vedea de sus asupra intregului aşezământ.

Mănăstirea Râmeţ,  ce se spune că ar fi una dintre cele mai vechi mănăstiri din Transilvania, are o istorie zbuciumată, lovita de inundaţii şi tunuri, îngropată în mâl şi pietre ani de zile, a reuşit să supravieţuiască, refăcută fiind pentru a aduce alinare şi speranţă.

Am mai zăbovit puțin în aceste locuri sfinte, iubite si de marele poet Adrian Paunescu, care i-a dedicat chiar şi o poezie Mănăstirii și am plecat încărcați de energie pentru a explora o parte din Cheile Rametului, altă minune Dumnezeiască!

Accesați Propunerile de weekend pentru a afla unde puteți merge la sfârșit de săptămână!

Notă: Vacanţă la Alba Iulia-2013