Lumină pentru Ursici, lumină pentru oameni!

Eram elevă și îmi uitasem un caiet acasă. Școala era aproape, așa că mi-am permis să fug în pauza mare ca să îmi recuperez caietul de care aveam nevoie.

Intervalul orar era tocmai acela în care lumina era oprită în bloc. Aveam de urcat 13 etaje pe jos, evident. În buzunarul gecii, iarnă fiind, aveam lumânări. Nu eram fetița cu chibrituri, dar le aveam în buzunar pentru a aprinde o lumânare…

Urcam gâfâind, treaptă cu treaptă. Ceara picura din când în când pe mâna mea. Eram obișnuită. Ca și cu urcatul scărilor. Țin minte, am urcat odată cu tata care trăgea un geamantan după el, tocmai venisem din vacanță. Altădată, de la lumânarea din spatele meu, căci mă mai întâlneam cu unul, cu altul când urcam pe întuneric scările, motiv de panică şi frică, neştiind cine poate fi, mi se aprinsese gluga de la haină. Era haina mea preferată, una portocalie. Poate de aceea nu îmi place culoarea asta acum, îmi aduce aminte de vremuri întunecate…

Astăzi, mai există beznă în casele oamenilor. De exemplu, în satul Ursici, din județul Hunedoara. Poate mai sunt și alte sate, dar de acesta am auzit eu acum, de pe blogul lui Manafu, asociația €œFree Mioriţa implicându-se într-o acțiune menită să aducă lumina satului, prin panouri solare.

Ursici este poate doar o poveste din noianul de povești similare, în care oamenii sunt privați de lucruri elementare pentru secolul în care trăim.

Poate putem schimba ceva, noi ca oameni, acolo unde lucrurile nu se schimbă de către autorități. Poate că dacă ne implicăm fiecare, reușim să aducem bucurie în sufletul semenilor noștri!

Campania “Lumina pentru Ursici” a fost demarată de Iulian Anghelută de la Asociaţia “Free Mioriţa”, iar cine doreste să ajute, poate să ia legatura cu asociaţia, fiind disponibile şi materiale promoţionale destinării strângerii de fonduri.