La pas prin Viena – mini ghid de călătorie (2)

Viena este un oraș pe care trebuie să îl guști în tihnă, să îl percepi cu toate simțurile. Însă abia după un prim sejur în acest oraș imperial vei înțelege de ce trebuie să revii cel puțin o dată. O primă întâlnire cu “capitala valsului” te va incita să îi vezi fiecare colțișor, astfel că nu vei pregeta să alergi de la un obiectiv turistic la altul, ceea ce am făcut și noi.

Ultima zi petrecută în Viena, după turul de forță din zilele precedente pe care l-am descris aici, a fost dedicat în exclusivitate unor obiective departe de centrul orașului.

Hundertwasserhaus, casa magică a Vienei

Am pornit să vizităm mai intai Hundertwasserhaus, o construcție plină de vegetație care pare să explodeze de culoare. Hundertwasserhaus, care a fost construită între anii 1983 și 1985, reprezintă opera arhitectului Friedensreich Hundertwasser si se numără printre atracțiile turistice arhitecturale ale Austriei.

Clădirea ieșită din comun a fost construită între anii 1983 și 1985. Casa are o arhitectură interesantă, predominante sunt liniile curbe, iar fiecare apartament are o notă de unicitate. Copacii și tufele de pe balcoane și terasele de pe acoperiș fac din această clădire o adevărată oază verde în mijlocul Vienei. Hundertwasserhaus se poate admira numai din exterior. Amănunte despre această clădire spectaculoasă puteți citi aici.

Parcul de Distracții Prater

Următoarea noastră oprire a fost la Parcul de Distracții Prater, de unde puteți ajunge relativ repede de la obiectivul precedent. Noi am luat un tramvai care are stație chiar în apropiere de Hundertwasserhaus, pe care l-am schimbat cu un autobuz. Veți ști unde să coborâți deoarece puteți urmări cu ochii Roata Mare a Praterului până ce ajungeți 🙂 . Roata Uriasă a fost construită în 1897, cu ocazia celui de-al 50-lea jubileu al împăratului Franz Josef. Diametrul acesteia este de circa 60 de metri, iar întreaga construcție cântărește nu mai puțin de 430 de tone.

Parcul a fost construit pe un fost teren de vânătoare pentru împărații austrieci, iar în anul 1766 a fost transformat într-un parc de recreere de către Împăratul Joseph al II-lea. Având în vedere că sunt cel puțin 250 de atracții, este imposibil să nu găsiți câteva care să vă fascineze. Aici nu ești într-un parc, ci într-un adevărat orășel de poveste. Despre parc am scris aici.

Palatul Schonbrunn – reședința de vară a casei de Habsbourg

Alt obiectiv din această zi a fost, evident, Palatul Schonbrunn, care nu putea fi ratat, reședința de vară a casei de Habsbourg, un palat cu adevărat fastuos în care au locuit Maria Tereza, Impăratul Franz Josef, Impărăteasa Elisabeta și alți membri ai familiei imperiale. Vă recomand să citiți ceea ce am scris despre el aici.

Palatul Schonbrunn face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și este principala atracție turistică din Austria. După o astfel de zi de hoinăreală prin Viena am mers spre apartament, în ideea de a petrece ultima seară la restaurantul din Turnul Dunării, aflat la numai câteva stații de metrou de locul unde eram cazați. Donauturm a fost ridicat în anul 1964, cu ocazia unei expoziții dedicate grădinilor vieneze. Turnul observator are 252 de metri și este dotat cu două lifturi rapide, care vă vor duce pe terasa panoramică situată la 155 de metri inăltime. De aici, se poate vedea cea mai frumoasă perspectivă asupra Vienei. Suficient cât să ne dorim să ajungem la el, însă am renunțat. Era târziu și după ora 19.00 mijloacele de transport devin aproape pustii în Viena. Nu prea îți arde să umbli pe străzi.

Ne-am întors în centru, însă doar puțină lume forfotea pe Karntner Strasse, așa că am căutat o locație unde să luăm o cină romantică. După câteva căutări, restaurantele fiind cam goale și destul de scumpe, am intrat în restaurantul Hinterholz. Am așteptat destul de mult până să ne întrebe cineva ce dorim, aproape o jumătate de oră și deși voiam să plecăm, până la urmă am rămas aici și am comandat tiramisu și ceva de băut. În tot acest timp am putut admira inventivitatea austriacului în privința acestei cârciumi unde am văzut chiar o sanie din lemn deasupra noastră…. Fiecare colț din acest restaurant îți crea impresia că ești în altă parte și totuși absolut totul se îmbina armonios. Am plătit după ce chelnerul care ne-a servit și-a cerut vehement scuze pentru întârzierea cu care ne-a servit.

Chiar dacă a fost cam obositor, ziua ne-a lăsat un gust plăcut. Per total, sejurul nostru a fost excelent, am reușit să vizităm majoritatea obiectivelor pe care ni le-am propus, dar și să cunoaștem și să simtitm puțin viața vieneză care ne-a fascinat și ne-a indus acel microb în sânge, microbul Vienei, pe care niciun medicament nu îl vindecă, în afară de o reîntoarcere perpetuă în acest oraș aristocrat.