La pas prin Dresda – orașul renăscut, mini ghid de călătorie

De multă vreme mi-am dorit să vizitez Dresda, acest oraș de pe valea Elbei, despre care auzisem că a fost bombardat în cel de-al doilea război mondial de către britanici și eram tare nerăbdătoare să văd cu ochii mei ce pot face nemții pentru a reface istoria unuia dintre cele mai frumoase orașe din lume, astfel încât amprenta unui război să nu fie vizibilă.

Top atracții turistice în Dresda

Plimbându-mă pe străzile Dresdei, nu am avut nici-un moment senzația că mă aflu într-un oraș realmente nou, pentru că multe dintre clădirile sale istorice au fost reconstruite cu ajutorul imaginilor și fotografiilor, folosindu-se chiar bucăți din ruinele construcției originale, până în cele mai mici detalii. O întreagă istorie refăcută, asta că să va dați seama cât de preciși pot fi nemții și aici mă refer la Palatul Zwinger (reconstruit în 1964), Opera din Dresda (Semperoper, considerată cea mai frumoasă din Germania, refăcută în 1985), sau Biserica Maicii Domnului (Frauenkirche, renăscută în 2005), care m-a fermecat pur și simplu!

Dresda, fostă capitală saxonă, este un oraș princiar, fiind reședința regală a Saxoniei, fapt ce a imprimat orașului valoare culturală și artistică, alături de natura care a fost destul de generoasă, ca să menționez numai priveliștea superbă ce o conferă Elba care străbate orașul pe o distanță de mai bine de 20 de kilometri, dar și la dealurile care îl înconjoară.

Spre deosebire de Viena sau Budapesta, ori Praga, unde putem admira Dunărea, respectiv Vltva, mai mult sau mai puțin de aproape, aici putem să ne relaxăm pe iarbă chiar pe malul Elbei…

După ce am cumpărat un wursten (cârnat) și o bere de la o terasă de pe malul Elbei, ne-am întors în Piața Operei pentru a vedea o construcție impresionantă prin acuratețea detaliilor ornamentale, Palatul Zwinger, un adevărat «paradis din piatră», nu înainte, însă, de a fi văzut Catedrala Catolică sau Biserică Curții cum este numită în germană (Khatholische Hofkirche), aflată chiar în Piața Palatului (de unde putem ajunge și de pe Terasa Bhrul), maiestuoasă, impunătoare, înegrită de timp, dar neștirbită în frumusețe.

Pictura murală Procesiunea Prinților, 800 de ani de istorie în 100 de metri

Lângă Piața Palatului, care în timpul sărbătorilor de iarnă îmbracă o haină romantică, pe Augustus Strasse, putem admira pe exteriorul unuia dintre zidurile curții interioare a Palatului Regal, «pictura» din gresie porțelanată lungă de peste 100 de metri, ce reprezintă Procesiunea Prinților (Fürstenzug). Aceasta înfățișează peste opt sute de ani de istorie a Casei Regale saxone (dinastia Wettin), prin imaginile a 35 de prinți, regi și duci călăre, fiind considerată cea mai mare imagine de porțelan (Meissen) din lume.

În același timp, eu cred că această capodoperă reprezintă un omagiu adus porțelanului din Dresda, ce a jucat un rol important la Curtea Regală, aici înființându-se prima fabrică din Europa, încă de pe vremea lui Augustus cel Puternic.

“Prinții”, al căror nume este scris dedesubtul fiecăruia, au reușit să supraviețuiască războiului, puține piese fiind înlocuite, iar în anii ’80 au suferit un proces de restaurare, pictura fiind unul dintre punctele de maximă atracție ale Dresdei.

Palatul Regal, construit inițial în 1530, distrus de un incendiu, reconstruit de același Augustus cel Puternic, afectat apoi de război și iar refăcut este, dealtfel, foarte interesant, impunându-se prin stilul arhitectonic diferit al aripilor sale, creându-ți senzația că sunt clădiri separate.

O pictură murală a apărut și în Brașov, chiar în centrul istoric și tot pe peretele unei curți interioare, dar a Casei Mureșenilor, lucrare murală ce măsoară 25 de metri și care reprezintă evoluția costumului istoric la Brașov în perioada cuprinsă între secolele XIII-XIX. Este vorba de Fatzada Istorică.

Biserica Maicii Domnului (Frauenkirche)

Revenind la pictura din Dresda, ede-alungul zidului pictat, pe Augustus Strasse, putem ajunge la Biserica Maicii Domnului (Frauenkirche), care mie mi se pare cea mai frumoasă biserică din câte am văzut, cu greu putându-ți da seama dacă ai pășit într-un palat, în clădirea Operei sau într-un lăcaș de cult!

Deși fusese distrusă în cel de-al doilea război mondial aproape în întregime, s-a refăcut în totalitate în 2005, putându-se vedea în elementele de construcție nouă bucăți din biserică inițială îmbinate împreună.

Palatul Zwinger, ce deține cea mai mare colecție de porțelanuri din lume

Cât despre Palatul Zwinger, acesta a fost construit în stil baroc, în mai multe etape, fiind inaugurat în 1719, pe locul unei foste fortărețe ce mai păstrează unul dintre ziduri ca parte a acestui palat, cu scopul de a găzdui evenimentele ce aveau loc în familia regală, pe vremea lui Augustus cel Puternic, ce își dorea ceva similar cu Versailles-ul de care se îndrăgostise.

Chiar dacă inițial fusese gândit că o orangerie și o seră, pavilioanele palatului au fost dublate «în oglindă», căpătând aspectul pătrat pe care îl are în prezent.

Palatul a fost distrus aproape în totalitate în timpul celui de-al doilea război mondial, însă a fost reconstruit pe baza unui referendum al locuitorilor Dresdei.

Frumusețea Palatului este dată de multitudinea sculpturilor și statuilor ce îl decorează, reprezentând nimfe sau alte figuri mitologice.

Noi am intrat prin aripa de lângă Semperoper, aceasta fiind adăugată în 1847, după ce a fost construită Opera în stil renascentist și baroc, găzduind acum Galeria Marilor Maeștri, pe care am lăsat-o în dreapta noastră, Palatul fiind acum un complex muzeal alcătuit din pavilioane și galerii ce expun cea mai mare colecție de porțelanuri din lume, opere de artă (tablouri și sculpturi), printre care și celebra Madona sixtină a lui Raphael, colecții de arme folosite de conducătorii saxoni, o colecție de instrumente științifice expuse în Salonul de Matematică și Fizică, o colecție de monede, precum și o bibliotecă.

Curtea interioară are o grădină superbă cu câteva fântâni arteziene dispuse simetric, însă cel mai mult mi-a plăcut fântâna denumită “Baia nimfelor”.

Am părăsit palatul Zwinger prin Poarta Coroanei (Kronentor), care dă în aleea Ostra, ce reprezintă intrarea principală în palat, ce se face cu ajutorul unui mic pod de lemn ce traversează șanțul de apărare (care putea fi distrus la nevoie) și am admirat aici coroana superbă aflată în partea de sus a porții, dar și statuile aflate în nișele acesteia și care reflectă cele patru anotimpuri.Vârful porții este dat de patru vulturi auriți așezați pe o cupolă, purtând o coroană regală.

Shopping în Dresda

Încărcați de istorie și de frumos, am plecat cu gândul să vedem și altceva, scopul nostru fiind să vizităm cât mai multe obiective, însă scopul prietenilor noștri nemți era să bem bere și să cutreieram magazinele pentru o sesiune de shopping, așa că ne-am conformat.

Astfel că, după ce am petrecut mai bine de două ore prin majoritatea magazinelor din centru (Prager strasse) am putut cumpăra la prețuri super reduse haine pentru copiii, dar și pentru noi. Este sufficient să faceți cumpărături din centru, însă nu veți găsi prea multe lucruri diferite față de ce găsiți pe la noi.

Unde mâncăm în Dresda?

Trebuie să vă spun că Dresda este împânzită de restaurante și terase, de la tavernele situate pe Valea Elbei, cum este terasa «Augustus Garten» unde am mâncat acei «wursten» (de 3 euro) cu chifle, preferați de nemți, până la cele mai frumoase și interesante locații unde poți savura o mâncare gustoasă. Noi am vrut să mâncăm la «Sophienkeller», situat în centrul istoric al Dresdei (pe strada Taschenberg nr. 3), chiar în pivinițele fostului palat Taschenberg, ce a fost reconstruit, găzduind acum un hotel somptuos.

Până la urmă am băut doar o bere aici (4,5 euro) și am mâncat mai târziu la un restaurant asiatic aflat chiar lângă McDonalds și hotelul Pullman, o zonă unde sunt concentrate multe restaurante de acest gen, inclusiv chinezești și turcești.  Să nu vă așteptați la prețuri mici la băutură și la mâncare, în general.

De la tavernele ce împânzesc valea Elbei, panorama asupra orașului este superbă! De la terasa aminită mai sus, am putut admira Catedrala Catolică, Biserica Maicii Domnului, Semper Opera și Terasa Bruhl.

Trebuie să va spun, însă, că noi pornisem în explorarea orașului cu burta plină, după o invitație la masă făcută de prietenul nostru neamț, care ne-a servit cu o supă de colțunasi uriași, foarte populară la ei și o friptură de porc cu varză super delicioase.

Sophienkeller este unul dintre cele mai interesante restaurante pe care le-am văzut în ultima vreme, în interior pășind în secolul al XVIII-lea, pe vremea lui Augustus cel Puternic.

Încăperile acestuia sunt diferite, nici-una nu seamănă cu alta. În salonul principal erau puse la vedere scafe cu făină, zahăr, diverse boluri, unele pline cu compot, măști, fructe. În restaurant există mai multe separeuri care se disting prin elementele ce le definesc, creând totuși un stil uniform.

Mesele sunt rotunde, pătrate, dreptunghiulare cu scaune în formă de butoi sau alte forme. Deși nu suntem afară, unele meșe sunt acoperite de corturi, alta, cea mai interesantă, este sub forma unui carusel cu scaunele suspendate.

Mi-aș dori să văd acest gen de restaurante și la noi, unde fiecare încăpere să te surprindă prin unicitate, să aibă acel «quelque chose» care să te facă să revii mereu în același loc și totuși într-unul diferit.

Mi-am permis să intru și în alte încăperi, pentru a alege unde să stăm, ajungând până la urmă să alegem terasa de afară pentru a admira orașul, interiorul restaurantului pretându-se pentru o cină, poate tocmai de aceea toată lumea era afară.

După ce am trecut de acest salon, am pătruns pe un culoar (Pasajul Gardienilor), de unde ni se deschideau alte încăperi cu intrări întortocheate. Am salutat un cavaler în armură și am descoperit un salon oarecum conspirativ cu o masă mare rotundă înconjurată de scaune vechi din lemn tapisate de pe vremea bunicii, ce se numea Salonul Alchimistului (am înțeles că acest salon are legătură cu întrunirile secrete privind fabricarea porțelanului în Dresda), o altă Masă Nobililor. O altă cameră avea tavanul din piatră așa de jos, încât trebuia să intri cu capul plecat pentru a nu te lovi.

Din meniu aflu că poți servi specialități saxone în principal, însă noi am luat numai bere, apă și suc, dat fiind faptul că mâncasem de prânz și aici ne-am oprit pentru a ne răcori, chiar între mese.

Dacă sunteți interesat de specialitățile australiene le întâlniți la «Ayers Rock», un restaurant aflat în Munzgasse, o zonă de pub-uri, în apropiere de Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului), unde puteți servi și o delicioasă înghețată!

Trecând de acest restaurant, puțin mai în față, venind dinspre biserică, vi se înfățișează o panoramă superbă a Dresdei și Elbei chiar de pe Terasa Bruhl, denumită de Goethe «Balconul Europei». Coborând de pe Terasă pe scările impunătoare ce duc la Piață Palatului (Schlossplatz), până pe malul Elbei, puteți să faceți o croazieră pe marele fluviu…

Ar mai fi de spus că și în Dresda am întâlnit, ca și în Viena, trăsuri trase de cai cu care te puteai plimba pentru un tur de oraș și deși am fost tentați să luăm un astfel de mijloc de transport, am renunțat în favoarea pierderii caloriilor adunate de la wursten-ii mâncați pe ici-colo…

Cât despre locuitorii acestui superb oraș, pot spune că oamenii se manifestă lejer, se simte o liniște în comportament, în vorbă, pe care am  regăsit-o la a doua vizită în Germania, în Erfurt, un al oraș minunat, unde se află Egapark, unul dintre cele mai mari parcuri din Germania.

M-am simțit bine în Dresda, am uitat de ale mele, orașul are acest dar, nu știu de ce, aici am avut sentimentul că sunt «acasă». Pot spune că am rămas profund încântată de acest oraș romantic și elegant, chiar dacă este aglomerat și agitat, pe care nu am avut timp să îl explorez îndeajuns, dar l-am văzut suficient cât să îmi doresc să revin cel puțin încă o dată…