Japonia – tradiții și obiceiuri

De ce am ales să vorbesc despre Japonia? Pentru că e incitantă, pentru că e bizară, intrigantă, visătoare și dură în același timp, fabuloasă, admirabilă, rafinată, unică și greu de atins !

Mi-a picat în mână o carte a editurii Herald, respectiv “Civilizaţia Japoneză tradiţonală” și cum sunt interesată de tradițiile și obiceiurile diverselor țări, nu m-am putut abține să nu o răsfoiesc.

Autorul acesteia, respectiv Octavian Simu, spune cu referire la tradiții că “€œmai mult decât alți orientali, japonezii sunt performerii cultivării tradițiilor adunate în timp” și cum să cunoști mai bine un popor decât prin prisma tradițiilor sale? Iar japonezii excelează!

Interesant este să aflu că o multitudine de sărbători și festivaluri au devenit cu timpul tradiții și că sărbătorile locale pot avea un ecou mai puternic decât cele foarte cunoscute la nivel național.

Iată cele mai obişnuite tradiţii şi superstiţii de Anul Nou!

Tradițiile la japonezi nu se reflectă numai în sărbători, ci mai ales în obiceiurile vestimentare ori alimentare, iar “o sărbătoare niponă ajută observatorul din afară să înțeleagă mai ușor cum privesc japonezii lumea”.

Anul nou este sărbătorit cu mare fast la japonezi (curățirea casei, mâncăruri tradiționale), casele fiind decorate la intrare cu ramuri de brad sau pin (kodomatsu), bambus, ferigă, semnificația fiind una a fericirii și vieții îndelungate. Se mai împletesc frânghii din pai de orez (shimenawa) pe care se prind portocale sau mandarine.

Ultima zi din an este o zi de pelerinaj la templele budiste. Nimeni nu doarme…La Tokyo, 108 clopote vestesc plecarea anului vechi.

Japonezii își plătesc datoriile și beau un lichior dulce (otoso) și cunoscuta băutură extrasă din orez, sake. Se fac turte mici ovale din aluat de orez (mochi) sau din făină de orez (osonai) și se mănâncă peste crud (sashimi). Copiii primesc daruri (otoshidama), femeile poartă kimonouri și totul este învăluit într-o mare bucurie.

Anul Nou reprezintă una dintre cele mai importante sărbători și se sărbătorește până pe 7 ianuarie, când japonezii se întorc la lucru.

O altă sărbătoare este cea din 3 martie, numită Sărbătoarea fetițelor sau a păpușilor, originea ei fiind din China și consta într-un ceremonial de puirificare prin care oamenii își lepădau păcatele imaginând figurine ce se aruncă în apele râurilor după ce li se destăinuiau păcatele. Se spunea că aceste păpuși erau investite cu puteri magice de inalturare a vrăjilor.

Astăzi, păpușile de ceremonie sunt aranjate de fetițele din casă pe o etajeră cu polițe pictate și decorate cu flori de piersic, sărbătoarea mai căpătând denumirea de Festivalul Piersicilor, fetițele jucându-se cu ele două săptămâni după care se pun la păstrare pentru următorul an.

Cititnd cartea, am aflat și de marea sărbătoare budistă Higan, o sărbătoare a strămoșilor imperiali, când morții străbat spațiul de dincolo spre Nirvana ori de festivalul pitoresc legat de sanctuarul Hachiman, în perioada de înflorire a cireșului.

Pe 9 septembrie este o sărbătoare a crizantemelor când se mănâncă orez, castane și se bea sake cu frunze de crizanteme, dar Marea Sărbătoare a Crizantemelor se sărbătorește la 15 octombrie, kiku fiind cea mai admirată floare a japonezilor.

În privința vestimentației, chiar dacă astăzi japonezii se îmbrăca în haine occidentale, cele tradiționale s-au păstrat la ceremonii, cum este căsătoria sau de Anul Nou, respectiv kimono-ul. Fetițele au veșminte colorate, țipătoare, iar femeile ceva mai închise.

Multe alte obiceiuri și tradiții, precum folosirea evantaiului, a umbrelei, dar și aspecte generale legate de mitologia, familia și limba japoneză, ori de poezie și artă sunt descrise în această carte a editurii Herald, adevărata regină a cărților de spiritualitate.

Nu vom putea niciodată să înțelegem și să pătrundem în sufletul unui popor dacă nu vom încerca mai întâi să îi descoperim tradițiile și obiceiurile, editura Herald, prin cărțile sale legate de acestea, reușind să ne incite și să ne invite la o porție de cunoaștere profundă ce ne poate ajuta în călătoriile noastre pe alte tărâmuri, iar “cunoasterea civilizației japoneze va contribui la propria noastră cunoaștere, căci întotdeauna caracteristica unei lumi găsește ecouri îndepărtate într-o altă arie geografică”…