Hărman, cetatea necucerită din Ţara Bârsei

Un sătuc săsesc neştirbit de timpul care s-a aşternut agale peste casele viu colorate…aşa mi s-a părut Hărmanul, în acea zi de sfârşit de iarnă care m-a adus în preajma sa, pentru a vizita una dintre bisericile fortificate transilvane.

De ce Hărman? Honigberg, Szászhermán sau Mons Mellis, în germană, maghiară ori latină, în traducere Muntele Mierii, Hărman a fost o aşezare cunoascută pentru producerea mierii, de unde şi denumirea pe care şi-a câştigat-o.

Atestată documentar în anul 1240 (la 15 ani după alungarea teutonilor), localitatea din Ţara Bârsei, se află la numai 10 km est de Braşov şi este cunoscută datorită Bisericii evanghelice fortificate Hărman, ce poartă hramul Sf. Nicolae. Deşi concepută iniţial că o clădire bazilicală cu trei nave, prin secolul al XV-lea suferă transformări în stil gotic, iar cetatea din jurul bisericii s-a construit ulterior, de-alungul mai multor secole, până prin secolul al XVII-lea.

Biserica a fost înzestrată cu o orgă în stil baroc cu 19 registre, prin secolul al XVIII-lea (de Karl Einschenk şi Josef Nagy), când s-a construit şi altarul (sculptor Franz Eberhard), însă mai păstrează urme ale bazilicii romane în absida semicirculară, dar şi în ferestrele originale cu urme de picturi murale. Interiorul bisericii este decorat cu covoare orientale, iar stranele cu motive florale. Amvonul este prins direct în perete, fără acces printr-o scară exterioară, ci prin sacristie. În biserica fortificată, încă se mai ţin slujbe în fiecare săptămână, aşa că băncuţele aliniate ca la şcoală îşi aşteaptă cuminţi credincioşii.

Cetatea Hărman se aseamănă cu cea din Prejmer, aflată la numai 9 km de ea, însă Hărman este mai puţin sofisticată şi mai mică, dar pare mai degrabă că, întreg sătucul destinat să-l apere, s-ar fi strâns în interiorul cetăţii…

În turnul estic se regăseşte o capelă cu fresce ce reprezintă scene din viaţa Sfintei Fecioare, Răstignirea lui Isus şi Judecata de Apoi. Pe mine m-a impresionat pictura aflată pe portalul principal al bisericii, de pe latura de vest, ce redă un pelican ce îşi hrăneşte puii cu propriul sânge…De ce un pelican, de ce această reprezentare?…

Am privit pictura preţ de câteva clipe şi ochii mi-au căzut mai apoi pe clopotul mare ce se află în faţa portalului, transformat în monument comemorativ în amintirea celor care au murit în al doilea război mondial, iniţial fiind destinat bisericii, dar a crăpat când a fost adus din Austria prin 1923. Cel mai vechi este clopotul din turnul de poartă, ce datează din 1608 şi în care poţi urca pe scările din lemn, destul de şubrede, pentru a vedea Cetatea şi împrejurimile de la un nivel superior.

Turnul Clopotniţă dispune de alte patru turnuleţe în jurul celui central ce finalizează acoperişul, pierzând, astfel, coridorul de apărare, în secolul al XVIII-lea. Zidul de incintă oval al Cetăţii, înalt de 12 metri, este întărit cu şapte turnuri de apărare, ce prezintă orificii pentru turnarea de smoală topită peste asediatori. În interiorul zidurilor de apărare au fost construite cămări de provizii, accesate prin scări de lemn mobile. Zidul exterior este mai scund, cu o înălţime de doar 4,5 m.

Asediată şi incendiată de-alungul vremurilor, Cetatea ţărănească Hărman nu s-a lăsat cucerită niciodată. În schimb, ne cucereşte ea prin rezistenţa de care a dat dovadă şi prin rolul sau puternică cetate de refugiu. Dealtfel, bisericile fortificate transilvane alcătuiesc unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate din Europa.

De reţinut:

Adresa: Str. Pieţii Nr. 2, Sat Harman, comuna Harman, judeţul Braşov;

Program de vizitare: zilnic de la 10.00-17.00, cu pauză de prânz între 13.00-14.00.