Galeria de Fresce Sabin Bălaşa – Sala Paşilor Pierduţi a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi

”Arta nu este un lucru, este o cale”... , spunea filozoful american Elbert Hubbard. Spre propriile sentimente, spre tine, spre lume? Ori de câte ori vizitez un muzeu de artă, o expoziție de tablouri, care îmi ating o coardă sensibilă, încerc să mă transpun în pielea artistului. Oare ce a vrut să exprime? Dar nu durează decât câteva secunde, pentru că apoi este vorba despre mine… Sunt acolo, în atingerea penelului, printre nori sau valuri, în zbor sau în adâncuri…Nimic nu exprimă mai bine decât arta, trăirile şi emoţiile tale, poate doar dragostea!

Când îmi fac planuri de călătorie, mă documentez şi ştiu exact ce am de făcut, când sunt invitată undeva, mă las dusă de val…Aşa a fost când am vizitat Iaşi, ajungând în Sala Paşilor Pierduţi, una din cele mai impresionante săli ale Universităţii ,,Al. I. Cuza”. Aici îţi umpli sufletul de albastru, acel albastru unic al pictorului Sabin Bălaşa. Sunt 19 picturi murale care acoperă 300 mp dispuse pe pereţii laterali ai sălii din clădirea principală a Universităţii. Nu ştiam ce mă aşteaptă, iar finalul vizitei mi-a oferit această surpriză, de a admira lucrările ,,pictorului inorogilor şi al siluetelor cosmice”.

Am auzit ce a transmis ghidul nostru, dar am ascultat prea puţin (ştiu că nu se va supăra pe mine 🙂 ), pentru că am încercat să înţeleg o lume întreagă, nu cea reprezentată, nici cea a pictorului, ci a mea…

Este atât de mare încăperea, parcă îţi aduce aminte de sălile din marile muzee, dar eram atât de puţini acolo, încât paşii noştri se pierdeau printre tablourile uriaşe expuse cu mândrie.

Realizată în două etape, prima în 1969 şi a doua între 1977-1979, pictura suprarealistă pare să te înghită, să te asimileze, să te fure pentru a te integra în ea.

Citeşte şi Biblioteca Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, una dintre cele mai frumoase biblioteci din lume

Dacă faci abstracţie de filele de istorie care se îngrămădesc în acuarele, imortalizându-i pe dacii noștri ori pe Ştefan cel Mare, printre adevăruri, mituri şi legende ascunse în pământ, pietre, apă şi cer, reuşeşti să întrezăreşti frânturi din propriul tău suflet, dincolo de materia care pare să explodeze şi să iasă din marginile tablourilor. Ai putea sta ore în şir în faţa fiecăruia, regăsindu-te în zeci de stări familiare care te străbat în clipele pe care le aduni în fiecare zi, adăugând număr anilor tăi. Clipe cu tine, cu cei pe care îi iubeşti, dar mai ales, fără tine, când te cauţi şi nu ştii unde te-ai pierdut…

Şi toate aceste stări adunate în cel mai fascinant albastru pe care l-am văzut în viaţa mea, nu fac decât să creioneze o sumedenie de gânduri, care se transformă în întrebări, acelea în care răspunsurile le găseşti cu greu, dar şi când ţi se vor revela, vei ştii că ai început să trăieşti din nou sau poate, în sfârşit!

Arta nu este întâmplătoare, nici pentru artist, nici pentru noi, iar bucuria care se naşte din a o vedea, simţi şi atinge în orice formă, nu face decât să ne mângâie mintea şi sufletul.

Păşind între lumină şi întuneric, prin arta lui Sabin Bălaşa, reprezentată prin Sala Paşilor Pierduţi, Iaşul capătă o culoare artistică profundă, pentru că l-a iubit nespus, petrecând aici cea mai frumoasă perioadă a vieţii, epoca maturităţii sale artistice.

Nu uita de Bojdeuca lui Creangă din Iaşi, locul în care s-au născut cele mai frumoase povestiri

De reţinut:

• Adresa: Corp A, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Bulevardul Carol I nr. 11
• Vizitarea Sălii Paşilor Pierduţi se poate face gratuit, fără a fi necesară o programare prealabilă
• Site oficial: http://www.uaic.ro/despre-uaic/prezentare-sala-paşilor-pierduţi/