Covorul oltenesc – valoroasă tradiție românească

Cu fiecare regiune pe care o descopăr din România redescopăr, de fapt, valorile autentice și tradițiile cu care noi trebuie să ne mândrim.

Vizitând recent Oltenia am cunoscut oameni pentru care tradiția nu înseamnă doar o mândrie, ci reprezintă chiar un mod de viață prin care ei își câștiga existența. De altfel, Oltenia este o zonă etnografica bogată și cu o valoare artistică aparte, distingându-se prin portul popular oltenesc compus dintr-o varietate de piese și motive decorative, dar și prin țesăturile de interior precum scoarțele și chilimurile (covoarele cu două fețe) ce reprezintă și zestrea principală a fetelor de țărani, arătând cât a fost de vrednică fata, dar și din ce familie provine.

Dezvoltarea țesăturilor de interior se remarcă odată cu înflorirea generală a artei populare din sec. al XIX- lea.

Scoarța oltenească iese în evidență prin motivul vegetal ce include buchete și ramuri cu frunze și flori (margarete, lalele) dispuse orizontal în rânduri dese, pe care, sincer, nu știu cum de reușesc țesătoarele să le realizeze atât de liniar numai din ochi și memorie! Există și motive figurale (animale și oameni) ce sunt integrate compoziției vegetale din care nu lipsesc figurile de femei ce multe ori prinse în horă.

Coloritul scoarțelor este bleumarin, vișiniu, verde ori maroniu pe fond, astfel că motivele ilustrate se remarcă destul de bine prin colorit.

Covorul oltenesc este considerat una dintre cele mai valoroase scoarțe românești și acest lucru este demonstrat de multitudinea de solicitări pentru realizarea unor astfel de covoare.

Cel puțin așa am auzit în povestea unei adevărate veterane în arta covorului oltenesc când i-am vizitat atelierul într-o după-amiază frumoasă de primăvară. Este vorba de Mira Tantan din Tismana, pasionată de meșteșugurile tradiționale încă de mică.

Cu această ocazie am aflat că suportul pe care se țese covorul este din fire de bumbac și nu de melană pentru că altfel nu ar rezista în timp. Mărimea covoarelor realizate în atelier nu este foarte mare pentru că acest lucru presupune mult timp și nu își permite să aibă țesătoarele blocate, astfel că face carpete mici între comenzi. Un covor de 2/3 mp ajunge la circa 2500 de lei. Nu poate să vândă cu mai puțin de 400 de lei metrul pătrat la cât se muncește la el. Iar “ca să înveți meserie îți trebuie cel puțin un an, ca să îți meargă mâna și să mergi drept cu ea”, după cum a spus doamna Mira.

A lucrat și covoare mai mari, chiar de 12 metri pătrați, dar un astfel de covor ia și mai mult timp de confecționare.

Mira Tantan a învățat meserie la Cooperativa “Arta Casnică” din 1972. O viață de om! Acum coordonează 5 femei într-un atelier de produse tradiționale deschis în 2005, iar de covoarele făcute s-au bucurat lăcașurile de cult, precum Mănăstirile Lainici, Tismana (cu care colaborează, mănăstirea având atelier propriu), pensiunile turistice, dar mai ales oamenii care vin și le cer și a doua oară comenzi. A vândut chiar și în Israel, țara pe care a și vizitat-o în 1997, unde a și rămas o perioadă destul de mare lucrând cu măicuțele la covoare.

Pe lângă covoarele țesute manual, în atelier se lucrează și costume populare, ștergare, marame care sunt și ele destul de migăloase, dar nu necesită așa mare timp precum covoarele și vin în completarea activității atelierului.

Oltenii nu sunt, însă, pricepuți numai în arta de a lucra țesături, ci și în arta olăritului, ceramica de Horezu fiind recunoscută și peste hotare, aflându-se chiar pe lista Unesco încă din 2012, ca element de patrimoniu cultural imaterial al umanității.

Când ajungeți pe pământ oltenesc, nu vizitați numai atracțiile turistice arhicunoscute, precum Mănăstirea Hurezi ori Ansamblul architectural al lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, intrați și într-un atelier de ceramică ori de făcut covoare! Veti fi surprinși de amabilitatea oltenilor, fiind foarte sociabil, dar mai ales mândri de locul în care s-au născut și de tradițiile pe care le păstrează.

De reținut:
Atelierul se află chiar în Tismana, pe drumul spre Mănăstirea cu același nume.