Cazinoul din Constanţa – un simbol căzut în uitare

Construit cu mai bine de 100 de ani în urmă, îmbinând stilul Art Nouveau cu cel tradiţional românesc la care se adaugă influenţe baroce, Cazinoul domină faleza şi atrage turiştii nu pentru un joc la ruletă, cum ar fi normal, ci pentru a vedea degradarea unui simbol al Constanţei.

Ridicat pe faleză, pe celebrul bulevard Regina Elisabeta, în locul unei vechi construcţii din lemn în care aveau loc diferite reprezentaţii, edificiul a fost la origine prevăzut cu săli de lectură, dans şi jocuri, dar şi cu binecunoscuta terasă.

Afectat de o furtună puternică în 1891, se dispune demolarea acestuia, apoi, paradoxal, refacerea sa, finalizată în 1910, când a fost a fost inaugurat pe 15 august în prezenţa principelui Ferdinand.

Ulterior a suferit cateva restaurări, ultima in 1986. Cum a ajuns la ceea ce vedem acum, ca atatea simboluri ale Romaniei lăsate în paragină, naşte un mare semn de întrebare.

Câteva statui, printre care şi a lui Eminescu, privesc neputincioase la edificiul ce aşteaptă parcă să fie înghiţit de valuri…

Un violonist şi un acordeonist cântă a pustiu, lipiţi de pereţii scorojiţi şi răpciugoşi ai clădirii, ale cărei ferestre par să fi fost terenul de joacă al unor copii nebunatici.

Cazinoul a devenit, practic, umbra lui Ovidiu, exilat la malul mării, izolat şi stingher, aşteptându-şi obştescul sfârşit…

Până când?…