Casa în care Nicolae Grigorescu şi-a petrecut ultimii ani din viaţă, devenită muzeu memorial

„Multe frumuseţi am văzut prin locurile unde am umblat, dar căsuţa noastră nu are pereche”…se destăinuia Nicolae Grigorescu.

Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu” din Câmpina

Iată-mă pentru a doua oară în vizită la Casa Memorială ”Nicolae Grigorescu” din Câmpina, cu ocazia unui infotrip de redescoperire a oraşului prin prisma turismului de sănătate, motiv pentru care va creşte şi mai mult zona din punct de vedere turistic şi mă refer, în special, la turismul balnear.

După vizitarea Castelului Iuliei Haşdeu, am intrat în Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu”, acest mare pictor fondator al picturii române moderne (alături de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian), muzeu deschis în casa în care maestrul şi-a petrecut ultimii trei-patru ani din viaţă, Nicolae Grigorescu fiind originar din satul Pitaru (judeţul Dâmboviţa).

În casa de la Câmpina, Nicolae Grigorescu s-a retras împreună cu cea care i-a fost model în multe dintre tablourile sale, Maria Danciu, cu care urmă să îşi legitimeze oficial relaţia, chiar cu o zi înainte să plece în lumea de dincolo (1907). În această casă, au locuit şi împreună cu fiul lor, Gheorghe Grigorescu, un ceramist ale cărui lucrări le putem vedea expuse în muzeu sub forma unor obiecte realizate din ceramică decorativă.

Pictorului, se pare că i-a plăcut foarte mult zona, dacă a decis construirea unei case aici, poate unde la vremea aceea prin ferestrele acesteia se putea vedea o pădure superbă. După trecerea în nefiinţă a pictorului, ţinând cont de poziţia strategică a casei, aici s-a stabilit Cartierul General German din zonă. Întâmplător sau nu, însă, chiar în timpul Primului Război Mondial, construcţia a fost mistuită de flăcări, multe dintre obiectele existente în interior fiind salvate chiar de către nemţi.

Casa a fost reconstruită sub îndrumarea fiului artistului, aducându-se aici mai multe tablouri ale acestuia, dar şi obiecte personale.

Muzeul Nicolae Grigorescu (20)

La parter, se regăsesc câteva picturi reprezentative pentru cariera artistului, precum „Car cu boi”, „Autoportret”, „Şir de care cu boi”, „Păstorită stand”, „Flori de măceş”, „Copil culcat”, „Ciobănaş”, „Ţărancă cu traistă”, „Căpiţe cu fan”, „Portret de femeie”, dar şi portretul soţiei sale, pe care a iubit—o atât de mult.

Fascinat de artă penelului de mic copil, la vârsta de nouă ani, îl regăsim pe „Nicuşor” în Oborul bucureştean, vânzând iconiţe pictate de el însuşi, fiind la vremea respectivă şi ucenic al unui pictor ceh.

Până la împlinirea vârstei de 18 ani, nu se mai cunoaşte mai nimic despre activitatea lui artistică, când se decide să picteze în întregime Mănăstirea Zamfira, apoi Mănăstirea Agapia.

Fiind susţinut de Mihail Kogălniceanu, pictorul pleacă la studiu în Franţa, unde avea să intre la Şcoala de Belle-Arte al treilea pe listă, alături de Auguste Renoir, care a intrat după el, fiind al cincilea…

A renunţat, însă, la şcoală, în favoarea picturii în aer liber, fiind chiar pictor de război în 1877, însoţind armata română în luptele de la Griviţa şi Rahova, refuzând să fie pictorul familiei regale. Astfel, din mâna artistului se naşte „Atacul de la Smârdan” şi „Dorobanţul”.

Nicolae Grigorescu este un „pictor al satelor”, picturile sale înfăţişând peisaje, păstori şi păstorite, ţărăncuţe, realizând cca 5500 de tablouri, din care aproximativ 500 reprezintă care cu boi… Cel mai mare astfel de tablou este expus la Muzeul de artă din Iaşi, iar cel mai mic în acest muzeu memorial.

Tot în salonul de la parter, primul în care am intrat, care a fost şi atelierul pictorului în ultimii ani din viaţă, se mai găseşte o tapiserie, o canapea cu o cuvertură, dar şi trusa de pictură a sa, un şevalet, câteva perechi de ochelari, ştampile şi chiar câteva tuburi cu acuarele, de parcă îl aşteaptă pe pictor să îşi înceapă lucrul…În acest salon m-a impresionat „Nud de femeie în peisaj nocturn”, care mi se pare un tablou de o delicateţe aparte…

Un alt tablou care mi-a atras atenţia, de fapt, care m-a nedumerit de această dată, a fost unul reprezentând un cap de viţel şi care se intitulează: „Ghiocel”! Am aflat însă de la ghida muzeului că acest viţeluş era de fapt crescut de către pictor ca animal de casă, însoţindu-l uneori până în oraş… , stingându-se la o luna după moartea artistului.

Alte tablouri expuse aici sunt: „Evreu”, „Portret de faţă”, „Ţărancă torcând” şi „Ţărancă meditând”.

În holul de primire, din care se poate urca la etaj, se află un tablou interesant pictat doar pe jumătate („Colţişor turcesc”), păstrându-se doar fondul care să asigure culoarea pe partea stângă, fiind o invitaţie pentru cine nu credea că el poate picta altfel: „las că o palmă acest tablou, pentru cine crede că nu pot să pictez academist”…

Muzeul Nicolae Grigorescu (4)

Tot aici se mai află şi lucrarea sa „Târg şi întoarcere de la târg”, un tablou dublu, care în planul superior arată plecarea spre târg, iar în cel de jos întoarcerea de la târg.

Ceea ce poate nu ştiu mulţi este că Grigorescu a fost şi un colecţionar de artă, în muzeu fiind expuse câteva obiecte cumpărate de către pictor din diverse anticariate.

Astfel, la parter se regăsesc câteva vase greceşti, tapiserii, precum şi diverse obiecte din timpul Războiului de Independenţă: o narghilea incompletă, o casetă de valori, o măsură de cafea, un caftan boieresc, două obiecte de ars smirnă şi tămâie, dar şi o pereche de papuci de dans, absolut fabuloşi, pentru înălţarea siluetei dansatoarelor (un fel de sandale din lemn, viu pictate, prevăzute cu o platformă ce seamănă cu două scaunele în miniatură).

Muzeul Nicolae Grigorescu (13)

La etaj, se află expuse într-o vitrină o sabie japoneză, o statuetă Buda, un suport de cărţi de vizită, un ceainic japonez, un suport pentru ceşti de ceai, o carte japoneză şi o călimară portabilă.

Muzeul Nicolae Grigorescu (19)

Tot la etaj se află şi dormitorul artistului, păstrându-se încă patul pe care acesta a dormit. Aici se află expuse tablourile „Dorobanţul” şi „Vedere la Dunăre”. Din dormitor, o uşă da spre dormitorul soţiei (care însă nu se vizitează). Pe un scrin, se află o fotografie a fiului sau, care a murit la aceeaşi vârstă cu cea a tatălui, de 69 de ani.

Muzeul Nicolae Grigorescu (15)

Ieşind din dormitor, în holul de la etaj, unde se află expuse obiectele de colecţie japoneze, se mai află şi un fragment din perdeaua originală de la fereastră atelierului de la parter. Totodată, mai există o încăpere, care găzduieşte expoziţii temporare de pictură.

Revenind la parter, în încăperea din partea dreapta a intrării, care este sufrageria, se află un tablou reprezentând un soldat cu o figura haioasă: „Sergentul de la Câmpina”, un orologiu şi o sobă elegantă din ceramică glazurată, dar şi farfurii şi platouri din ceramică normandă.

Pe peretele din faţa intrării în încăpere este expusă o tapiserie executată într-un atelier francez, din mătase şi fir de aur cu figuri şi motive ornamentale. Această tapiserie are o istorie aparte. Negustorul care s-a hotărât să o vândă, pentru a face mai mulţi bani şi, profitând de faptul că tapiseria, tăiată orizontal pe mijloc, permite interpretarea de sine stătătoare a celor două bucăţi rezultate, a vândut-o astfel, una dintre ele revenindu-i pictorului. După nouă ani, Nicolae Grigorescu a reuşit să găsească cealaltă jumătate în Florenţa, reîntregind tapiseria originală, un arazzo de mari dimensiuni care are peste 300 de ani vechime.

Muzeul Nicolae Grigorescu (12)

Din încăperea unde se află expusă, trecând pe lângă superba sobă din ceramică glazurată, printr-un holişor, putem pătrunde într-o altă încăpere cu o mică bibliotecă cu câteva cărţi ale artistului, unde se află tabloul: „Peisaj la ţară” şi un altul intitulat „Maternitate”, aparţinând şcolii italiene (singură lucrare nepictată de către Grigorescu din muzeu), iar ca piese de mobilier, se mai află câteva fotolii şi o măsuţă.

Muzeul Nicolae Grigorescu (7)

Tabloul central al încăperii, care impresionează prin măreţia executării este o copie după Giorgione, reprezentând o scenă religioasă (martiriul Sf. Sebastian), o altă mărturie a faptului că Grigorescu este un pictor complet, un mare artist care poate stă pe podium alături de mari pictori ai lumii.

Muzeul Nicolae Grigorescu (6)

Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu din Câmpina se află sub patronajul Muzeului Judeţean de Artă Prahova “Ion Ionescu – Quintus”.

O vizită într-un muzeu memorial, mai ales într-unul ce aparţine unui mare pictor, cred că ne ajută să înţelegem cine a fost cel care a dat viaţă tablourilor care ne uimesc prin talentul cu care au fost executate, dar mai ales să întrezărim măcar o părticică din viziunea artistului…

Muzeul Nicolae Grigorescu (21)

De reţinut:

  • adresa: B-dul Carol I nr. 166, Câmpina, judeţul Prahova.
  • taxa de vizitare: 8 ron;
  • taxa de fotografiere: 50 de ron.

Monica Anghelovici

Specialist în turism şi blogger de travel, îmi place să călătoresc şi să povestesc despre locurile şi atracţiile turistice vizitate de mine pentru a ajuta şi alţi călători în planificarea vacanţelor, dar şi să fiu la curent cu cele mai noi tendinţe din turism, participând la cele mai noi evenimente din industria de travel.

You may also like...

7 Responses

  1. Alina Apostol says:

    Buna ziua. Sunt muzeograf la Muzeul Memorial ”Nicolae Grigorescu” Campina. Am rugamintea sa stergeti imaginea lucrarii intitulate ”Interior turcesc” pe care nu trebuia sa o fotografiati.
    Va multumesc.

  1. 16 May, 2016

    […] Am explorat şi noi Câmpina în acea zi ploioasă de aprilie şi am aflat şi de oportunităţile de cazare, masă şi de petrecere a timpului liber oferite de Câmpina şi de împrejurimile acesteia. Evident că am vizitat Muzeul B.P. Haşdeu şi Muzeul Nicolae Grigorescu. […]

  2. 19 May, 2016

    […] Casa în care Nicolae Grigorescu şi-a petrecut ultimii ani din viaţă, devenită muzeu memorial […]

  3. 17 September, 2016

    […] Cultură ‘Geo Bogza’. Tema manifestării o constituie ‘Pictura câmpineană de la Nicolae Grigorescu până în prezent”. Duminică seară este aşteptat să concerteze Ştefan Bănică […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *