Biserica Sfantul Ilie Gorgani
Ascunsa printre blocuri, dar cu o intrare impozanta prin scarile monumentale care te duc inauntru, biserica Sfantul Ilie Gorgani cuprinde intre zidurile sale o istorie interesanta.
Aflata in apropiere de Parcul Cismigiu, cum vii dinspre Podul Izvor, pe partea dreapta, biserica surprinde prin pictura vie cu nuante de rosu aprins, portocaliu si galben si prin scenele pe care le reprezinta si poate nu intamplator, tinand cont ca a fost refacuta in 1993.
In pridvorul bisericii exista scena “Invierea Mortilor”, unde este reliefat Anticristul. Aici putem distinge balanta cu fapte bune si rele, reprezentata de Cumpana Dreptatii. O valoare deosebita o are pictura ce il reprezinta pe Sf. Prooroc Ilie, premiata la Expozitia de Arta Bizantina si Romaneasca ce a avut loc la Berna, icoana de hram a bisericii.
Arhitectura bisericii imbina mai multe stiluri arhitectonice cu elemente specific grecesti, romanesti si post-brancovenesti.
Ridicata pe locul unde a fost o alta biserica in secolul al XVII-lea, biserica Sfantul Ilie Gorgani i-a avut ca ctitori pe marele Paharnic Manolache Hrisoscoleo impreuna cu soţia sa Elena, precum si pe fostul mare clucer Radu Voinescu, marele Paharnic Ştefan Voinescu, dar şi breasla cojocarilor, asa cum reiese din placuta ce atesta biserica monument istoric. Practic, in timpul domnitorului Ioan Caragea, biserica a fost zidita din temelii. Clopotul acesteia a fost daruit de Constantin Brancoveanu, domnitor ce si-a pus amprenta asupra multor biserici.
Piesa centrala a unei biserici o reprezinta iconostasul, iar in biserica Gorgani acesta este pictat la Muntele Athos, o parte dintre icoanele incadrate in el fiind ferecate in argint reliefat.
Atestarea documentara a bisericii este facuta intr-un hrisov apartinand lui Matei Basarab si care este datat in 1639.
Numele bisericii provine de la movila de pamant pe care este ridicata, cunoscuta ca si deal al “Gorganilor”, justificate fiind astfel scarile ce urca spre intrarea in biserica.
Partea interesanta o constituie faptul ca turla mare a bisericii a fost inaltata cu ajutorul Miscarii Legionare, ce frecventa slujbele bisericii. Nu intamplator, din acest motiv, bisericii i s-a atribuit sintagma de “biserica legionara”, iar daca ne gandim ca tot aceasta Miscare a avut o contributie importanta si la realizarea scarilor din marmura, atunci nu ne mai mira acest lucru. In plus, asa cum se mentioneaza in istoricul bisericii, aici au avut loc slujbele de inmormantare ale legionarilor Marin Vasile si Ionel Mota, ce au cazut in Spania luptand impotriva comunismului.
Se pare ca fiecare biserica are o istorie aparte dincolo de credinta pe care o reprezinta, iar in unele dintre ele putem descoperi elemente unice, poate chiar controversate. In aceasta biserica privirea mi-a fost atrasa de o pictura ce reprezinta portretul unei sfinte mucenite si care iese putin din tiparele reprezentarii de sfinti. Parul bogat si cazut pe umeri, privirea calda, te duce cu gandul la iubire, pe care cred ca o si reprezinta, dupa cum scrie pe ea. Gulerul rochiei este decorat cu stropi de lacrimi, asa cum iubirea ne ofera adeseori…
O biserica deosebita, pe care trebuie sa o admirati in toata splendoarea si semnificatia ei, fie si numai pentru iubirea pe care o simbolizeaza…
De retinut:
Adresa: Str. Silfidelor 3-7, Bucuresti
