Albac, un ținut pitoresc aflat în inima Munților Apuseni

S-a împlinit un an de când am ajuns în Albac, o comună de care știam mult prea puține, dar în care am descoperit mai mult decât frumusețea Munților Apuseni, în inima cărora se află așezată.

Drumul pe care l-am parcurs din București și până în Albac a fost lung și asta nu pentru că distanța de parcurs ar fi obositoare, dar odată ce pășești în județul Alba ești robit de natura cu care Dumnezeu a înzestrat aceste locuri. Numai străbătând Valea Ampoiului am făcut câteva opriri pentru a admira frumusețea ei.

Cu ce m-a încântat Albac?

Situată la 800 de metri altitudine, comuna Albac, numită în trecut Râul Mare, se află chiar pe Valea Arieșului Mare, la circa 18-19 km de Câmpeni, supranumit Capitala Țării Moților. Dacă prea puține lucruri se știau despre Albac, Horea l-a scos la lumină în timpul Răscoalei Țărănești de la 1784, deși fusese atestat documentar pentru prima data încă din 1733.

Astăzi, este chiar o zonă turistică căutată ce cuprinde 16 sate, unul având același nume cu al comunei, un factor determinant avându-l promovarea acestuia prin găzduirea Târgulului Național de Turism Rural ce se ține anual din 2005, inițial fiind numai un târg de țară.

Iubești Apusenii? Citește și Peştera Gheţarul de la Scărişoara, o altă minune a Apusenilor

În timp, s-au construit numeroase pensiuni și vile de vacanță, deosebit de frumoase, multă lume optând să își petreacă aici un concediu, comuna Albac fiind declarată stațiune turistică montană de interes local.

Pe mine m-a impresionat Pensiunea Steaua Arieșului, destul de măricică (18 camere), situată aproape de drum (DN75), dar la baza unor coline superbe împânzite de brazi. Din balcoanele pensiunii poți vedea Arieșul cum șerpuiește lin, făcându-și drum la vale.

Biserica din Albac

În Albac se află o adevărată comoară: Clopotul lui Horea, cu care acesta a dat semnalul de luptă. Acesta se găsește în locul în care altădată se afla altarul Bisericii Vechi din care au rămas doar o piatră și câteva cruci, drept mărturie. Preotul a depus eforturi mari pentru a ridica o altă biserică în același loc, chiar lângă Biserica Mare, ce poartă Hramul Sfinților Mihail și Gavril. Clopotul a fost fabricat la Viena, iar pe el sunt gravate cuvintele: “Acesta este clopotul cu care Horea a dat signalul de luptă”.

Biserica Mare a fost construită între anii 1880-1884, din cărămidă și piatră, în stil romanic și gotic, chiar din donațiile locuitorilor satului. Iconostasul este de dată mai recentă, din 1931. Albă și zveltă, biserica pare cu adevărat impunătoare.

Am urcat în Turnul Clopotniță al noii bisericuțe pentru a admira căsuțele din jurul așezământului monahal. Mici, fără vreo arhitectură deosebită, simple, nu știrbesc cu nimic din perfecțiunea naturii. Aici l-am ascultat pe părintele ce ne povestea cu har de tot ceea ce însemnau aceste locuri. Rar mi-a fost dat să sorb cu nesaț cuvintele vreunui preot și dacă nu era ora târzie am mai fi stat la povești!

Muzeul lui Horea

În centrul comunei Albac s-a ridicat o copie a casei lui Horea din satul Fericet, cunoscută sub numele de Muzeul lui Horea. În apropiere de ea se află și o Expoziție Etnografică deschisă în 2007 într-o casă tradițională din lemn, expoziție ce cuprinde textile, costume populare, unelte folosite în gospodăria țărănească a moților, ce vorbesc de viața și ocupațiile sătenilor.

Dar Albac mai ascunde și alte comori, numai o plimbare prin Cheile sale și îți ridică sufletul spre cerul care veghează întinderea munților ce îl înconjoară și apa limpede a Arieșului…

Nu mai rămâne decât să vă fac invitația de a vizita acest tărâm fabulos de frumos și pitoresc, în care tradițiile s-au păstrat aproape nealterate!